Mincinoasa -Seria „Domnişoara Wilde": VOLUMUL I

Capitolul 13

            Anna o privea sceptică de parcă știuse ea tot timpul că era acea Margo Wilde, iar probele o dovedeau, acum.

Poliția venise la scurt timp după ce Fred se predase, complet. Fusese încătușat și dus la secție, fără a scoate un cuvânt, însă Margo îl susținuse cu privirea până ce dispăruse din câmpul ei vizual. Colegiii ei de muncă erau împrăștiați, dorind să scoată o știre bună pentru mâine, chiar dacă Liam părăsise localul cu cinci minute mai devreme, neavând tentativa de a-și nota cele văzute. Acesta o privise încruntat, de parcă era supărat pe ea, și ieșise ca o furtună, pierzându-se în noapte.

—Știam eu că te-am mai văzut undeva! Zise Anna.

—Dacă ai venit pentru interviu, degeaba ai venit, Anna, oftă Margo. Simțea cum tot confortul ei se prăbușește brusc. În această seară ar fi putut muri, nu doar ea cât și Edward, iar ceea ce i se părea și mai oribil era că Fred recunoscuse prezența lui în Livingstone și incapacitatea lui de a o fi urmărit în Philadelphia. Altcineva făcuse asta, atunci.

—Nu am venit pentru asta, râse Anna. Mi se pare incredibilă viața pe care o ai!

—Serios? Întrebă Margo absentă. Mie nu prea mi se pare incredibilă.

—Asta pentru că nu privești atentă. O studie puțin, ca mai apoi, mușcându-și buza inferioară să continue: Iar tipul ăsta, Hook. El îți face viața și mai palpitantă.

Hook... De parcă s-ar fi simțit strigat, Edward ridică ochii spre ea. Ah, un înger! Privirea lui o lovi atât de dulce, transmițându-i întreaga intensitate a sentimentelor dintre ei. Fusese și el rănit, dar nu făcea tam-tam din asta. Ba chiar insista că nu avea nimic, oferind detalii poliției despre ce li se întâmplase. Forfota era încă în toi, și chiar dacă părea extrem de obosit, continua să stea în picioare și să discute aprins asupra unor subiecte de care Margo era sătulă.

—Da, zise femeia într-un târziu. Cred că el îmi face viața și mai interesantă.

—Știam eu! Se declară câștigătoare Anna. L-am auzit mai devreme cum vorbea despre căsătorie cu ofițerul. Spunea că vă veți căsători curând.

Ei bine, toată starea de admirație și contemplare dispăru deodată, iar Margo se încruntă atât de tare încât părea că dorește cu toată inima ei să omoare pe cineva. Căsătorie? Și mai și împrăștiase zvonul?! Ce drăcia dracului încerca el să o constrângă să facă? Aha! Deci, poate că acesta fusese planul său de la început, de a o speria că cineva o urmărește pentru a o constrânge să se căsătorească cu el.

Se înșelase îngrozitor de tare, aceste Edward Hook! Se ridică rapid, fără să arunce o privire în jur și ieși grăbită pe ușa localului, dorind să se îndepărteze de perfidul ei companion de pat. Noaptea era rece, iar acea răcoare te sufoca, de parcă nu mai aveai suficient oxigen pentru a respira. Sau poate asta se întâmpla doar cu ea, din cauza lipsei de aer pentru niște minute.

Ningea, cu fulgi mari, aproape cât palma, albi ca așternuturile lui Edward și reci ca sufletul ei. Toată această situație începea să o deranjeze din ce în ce mai mult, iar tentația de a fugi din acest loc din nou era proporțională cu nervii pe care îi avea în acest moment. Tremura din toate încheieturile, în parte de nervi și pe de altă parte de frig, iar frica dispăruse, lăsând-o nervoasă.

—Margo! Se auzi strigată de un glas extrem de cunoscut. Nu încetini nici o clipă, ca mai apoi să realizeze că mai avea puțin și fugea de-a binelea. Opri, dorind să nu se ajungă la aceași situație cu care se confruntase în urmă cu două zile, și privi în urma ei un Edward nedumerit, nervos, rănit ce se apropia amenințător de ea. Ce faci?