Mincinoasa -Seria „Domnişoara Wilde": VOLUMUL I

Capitolul 32

            Privirea pe care i-o aruncă Edward când o dezlegă o făcu să-și dea seama că, relația dintre ei, suferise o lovitură puternică. O găsise, așadar, în casa bărbatului pe care ea zisese că nu-l va vizita și chiar dacă Margo dorea să îi spună motivul pentru care ajunsese aici, era incapabilă de a vorbi coerent. Se agăță de acesta, nedorind să-l lase să plece, însă, nervos, ba chiar dezamăgit de ea, ochii bărbatului se întoarseră brusc, dând de cadavrul lui Lia. Își așeză o mână la nas, dezgustat, mai ales când își aminti cum Aaron murise în mâinile sale. Se uită la polițistul care zăcea și acesta lângă domnul White, așa că mormăi, ieșind din cameră cu pași mari. Nu mai dorea să o vadă așa nici o clipă, iar gâtul îi era invadat de lacrimi la gândul că Margo îl trădase. Totul pentru cariera sa, nu? Luă o gură de aer proaspăt și sună poliția, alături de o ambulanță, raportând incidentul, ca mai apoi să ia un loc pe canapeaua din living și să privească tăcut măsuța de cafea.

Ușa deschisă permise echipajului de poliție să intre, iar primul luat la întrebări fu Edward, care le povesti în mare ce se întâmplase, spunându-le că jos se afla femeia și cei doi atacatori. Ambulanța preluă cadavrul lui Aaron White și al lui Liam Ash, trecând chiar prin fața lui Hook. Nu-și imaginase niciodată că avea să-l revadă pe bărbatul care îl invitase la acea petrecere, în urmă cu aproximativ un an, iar acum își dădea seama că martorul cheie din posibila conspirație ce se învârtea în jurul lui Margo era mort, deci treaba lui devenea mai grea. Următorul pat mobil il prezentă pe Liam, și îl făcu să-și dea seama cât de periculoasă era viața de jurnalist, ca mai apoi, Travis Jordon să fie scos din casă, ușor conștient.

—Vom prelua și niște monstre din alimentele de pe masă, zise șeful de secție, dând ordin să fie luate cu totul, iar Edward se întrebă dacă nu cumva Margo fusese drogată înainte de a fi transportată în subsolul casei. Își mușcă ușor buzele când și aceasta fu scoasă tot pe unul din paturile ambulanței, la fel de lividă și de nemișcată ca și ceilalți trei „pacineți". Inima sa tresări ușor, dar își înfipse picioarele mai bine în podea, întorcându-se spre polițist. Vă rugăm să ne însoți-ți la secție, domnule...

—Hook. Edward Hook.

—Sigur că da, și îl conduse spre mașina poliției. Văzând cum se uita după ambulanță, bărbatul continuă: Vă vom transporta noi la spitalul la care este dusă domnișoara. Supărat, Edward răspunse scurt:

—Nu este nevoie.

***

Următoarele două zile fură îngrozitoare pentru Margo, care se intoxicase cu acidul lisergic dietilamid din prăjiturele servite, rămânând internată până joi.

În tot acest timp, stărilor de greață, migrenei și tensiunii crescute li se adăugaseră și sentimentul de vinovăție, ce provocară scene atroce de plâns, refuz de a gusta din alimentele spitalului și de a-și termina tratementul. Doctorul caracterizase lacrimile sale ca fiind urmare a anxietății, efect secundar al drogului, însă Margo știa ce avea. Suferea...

Edward nu dorea nici măcar să o asculte, și chiar dacă venise pentru a discuta cu doctorul, nu intrase niciodată în salonul ei, aruncase doar priviri fugare, mereu cu aceași față inexpresivă. Aceste gesturi o răneau, pentru că nu avea cum să îi spună motivul real venirii sale la casa polițistului, îngropând-o într-o durere oribilă. Știa că avea partea sa de vină: în niciun chip nu ar fi trebuit să intre în casa aceea, dar faptul fusese deja consumat, iar ea se temea îngrozitor că distrusese relația dintre ei. Leona îi fusese alături, iar bunica venise ocazional, însă singură se luptase cu stările oribile prin care trecuse. Marți seară, când încerca să mănânce, se declanșă o altă problemă: totul începuse cu niște crampe abdominale, fiind precedate de dureri de sâni și în cele din urmă sângerări pe care medicul le catalogase drept sângerări menstruale.