Mincinoasa -Seria „Domnişoara Wilde": VOLUMUL I

Capitolul 20

            După ce ajunsese acasă, Margo se încuiase –la propriu- în dormitorul ei,încercând să-și calmeze tremurul membrelor, ba chiar să doarmă puțin pentru a uita cele întâmplate, dar nu reușise decât să se agite mai tare.

Pentru ore întregi privise telefonul, dorind să-l sune pe Edward, măcar pentru a-i auzi vocea și că e bine, dar o împiedicase gândul că era cu familia lui, fericit. Atunci, hotărâse să nu se înfunde în astfel de gânduri prea mult, pentru că la urma urmei nici nu era vina ei. Se trântise exasperată pe pat și hotărâse să se relaxeze cu un film. Încet ieșise din starea proastă în care se afundase, iar la cină coborâse la masă.

—Margo! O întâmpină mătușa ei. N-ai ieșit deloc din dormitor, scumpo.

—Am avut ceva de... făcut, finaliză ea propoziția cu un oftat prelung. Își dădu seama că stomacul ei nu ținuse cont de gândurile ce o măcinaseră, căci înghițise hulpav și plină de poftă mâncărurile gătite pentru cina din acea seară. Florance nu se grăbea să termine masa, iar Leona râdea mereu și mai povestea câte ceva. Bunica aproape că adormea cu lingura în mână când Florance anunță:

—Am vorbit cu părintele de la Biserica Catolică „Sfânta Maria"...

—De lângă terenul de golf? Întrebă Margo.

—Da, zise Florance deloc încântată de faptul că fusese întreruptă. De mâine începe anunțarea logodnei la liturghia din fiece duminică.

—Trebuie să participăm? Întrebă fata.

—Așa e normal, zâmbi Leona. Cel puțin la primul anunț.

—Am înțeles, făcu ea. În regulă, mâine voi încerca să-l iau pe Edward și să mergem la Biserică, dădu să bage furculița în mâncare, dar Florance zise:

—Venim și noi!

—Veniți? Margo o privi sceptică pe mama sa.

—Da. Abia aștept să fie anunțată logodna... dar aceste ultime cuvinte mai mult o încurcară pe Margo decât să o liniștească. Nu ar fi trebuit să o lase pe mama ei să discute cu preotul, ci ar fi trebuit să se ducă ea. Se ridică la masă, după ce mulțumi pentru cină și începu să urce scările când Florance strigă după ea:

—Am vorbit cu Philadelphia și s-ar părea că vine și ea! Înțepeni cu un picior înaintea celuilalt. Delia venea?

I se părea și normal ca aceasta să fie prezentă la logodna ei, dar alta era problema, acum. Rey era aici... Nu se întoarse spre mama sa, ci urcă scările, mai sus, până ce ajunse în dormitorul neaerisit. Inspira greu când se propti de ușă. Nu trebuia să o lase pe Delia să ia contact cu Rey, nu când probabil vor fi prezenți și jurnaliști la acel eveniment, cu toate că se ruga să nu fie așa.

Se duse spre geam și îl deschise larg, inspirând de câteva ori aerul înțepător din Livingstone. Apoi, luă telecomanda și deschise televizorul pe o emisiune de divertisment, permițându-și să-și facă un duș, iar după termină și cu acesta expiră obosită. În zilele trecute nu se odihnise prea bine, iar acum simțea cum căldura dușului și starea de oboseală o făceau să se simtă ca un bebluș, astel încât, atunci când fu învăluită de plapuma călduroasă, cu capul pe o pernă moale, adormi fără voia sa. Și ce frumos visă în primele minute ale somnului ei, dulce.

În timp ce starea de veghe dispărea, iar somnul o fura din ce în ce mai mult, își imagină ziua de mâine. Edward îmbrăcat în negru, cu haine călduroase și cu urechile roșii de frig, iar ea cu o rochie albă... nicidecum lungă, ci mai sus de genunchi, cu ghete albe pe care nu le avea și o geacă din blană albă pe care, de asemenea, nu o poseda. Își imagină că preotul anunță logodna lor, iar o aură feerică imbracă întreaga Biserică în care nu mai intrase de prea mulți ani, ca în viziunile ei despre masa de Crăciun. Edward o sărută pe obraz și îi zâmbește complice, iar ea își lasă capul pe umărul său. Ce simte? Ei bine, eroina noastră simte doar iubire...