Mincinoasa -Seria „Domnişoara Wilde": VOLUMUL I

Capitolul 27

Pe tot parcursul drumului până la muncă, Margo merse îngândurată.

Se trezise cu sentimentul că ceva nu era bine, cu „fundul la cearcef" cum zisese Edward care o sărutase ușor pe obraz, părăsind-o brusc și informând-o că trebuia să se vadă cu părinții lui, ca mai târziu să o conducă pe Regina la aeroport, deci nu urmau să se vadă în următoarea seară. Multe lucruri i se păreau, însă suspecte, dar chipul ei în ziarul de dimineață o făcu să-i stea mâncarea în gât și să plece cu un ghem de nervi în stomac, altul decât brusca schimbare de mod a lui Edward.

Gândea de două ori, atât pentru viața sa personală cât și pentru cea profesională, pentru că amândouă erau presărate cu probleme. Dacă ar fi fost doar Edward și renunțarea lui imediată în a o urma, poate că ar fi rezolvat problema mai repede, dar Liam, Rey, și cei doi complici ce aveau o poveste îndelungată, deja, în viața ei, se puneau toți pe capul femeii, fără a o lăsa să se concentreze, de fapt, pe nimic. Nu era genul de persoană care să reacționeze bine la stres, iar de aceea, isterică și nervoasă, păstrase ziarul de dimineață pe care urma să-l pună direct pe masa directorului.

Zis și făcut! De cum intră în sediu, Margo ignoră tot personalul și urcă direct în cabinetul bărbatului care deja i se lăudase cu faptul că, fiind logodnica lui Edward Hook vor avea toate problemele cuplului în exclusivitate. Fără să se mai obosească să bată în ușă, intră ca o furtună, rămânând blocată în prag la priveliștea dintre „colegul" ei, Liam, și director, râzând, pentru ca mai apoi să tacă brusc, privind în direcția acesteia.

—Margo! Zise directorul cu ochii deodată luminați. Se apropie de ea, luând-o ușor de mijloc și ghidând-o pe canapeaua din birou. Ceai? Cafea? Femeia dădu negativ din cap, vărsându-și veninul de la directorul vesel la Liam, ce purta pe chip o mină câștigătoare. Prea bine! Continuă bărbatul închizând ușa. Nu dură mult până ce observă ziarul din mâna ei și fluierând continuă: Se pare că ți-ai văzut reușita...

—Reușită? Întrebă aceasta, nervoasă. Trânti foaia pe masă. Asta nu e reușita mea! Nenorocitul ăla... dădu femeia să se ridice, cu o poftă de ceartă pe care nu o putea explica, însă râzând ca un tâmpit, directorul o apucă de mână și o învârti ușor, începând nesigruii pași de dans:

—Nenorocitul ăla ne-a adus o știre minunată, urmată și de una mai bună!

—Ce naiba tot spui?! Întrebă, împingându-l când piepturile lor dădură a se întâlni. Încruntat, bărbatul își drese glasul de parcă de abia acum își reamintea unde se afla și în ce postură. Își reluă locul din spatele biroului dreptunghiular, făcând scaunul să trosnească agonic. Este un mincinos! Acuză Margo. El a sărit pe mine în birou, ca mai apoi să...

—Domnișoară Wilde, făcu brusc Liam, ridicându-se în picioare cu un deget la fel țeapăn îndreptat în sus, pentru a o face să tacă, nu a fost numai ideea mea...

—... ci și a mea, continuă directorul. Femeia închise ochii, încercând să inspire pentru a se calma. Avea de-aface cu doi tăntălăi... Gândește-te la cât de bine a fost vândută această... minciună, cum o numești tu, dădu din mână după o pauză insinunată, ca și cum nici nu se putea lua în calcul așa ceva. De mult nu am mai avut așa un...

—Nu îmi pasă, domnule, zise Margo. Este o minciună.

Atitudinea veselă pe care o avusese înainte directorul se evaporă brusc, luându-i locul una la fel de iritată ca furia lui Margo și amuzamentul lui Liam. Frecându-și ușor tâmplele, bărbatul ținu a preciza: