Mincinoasa -Seria „Domnişoara Wilde": VOLUMUL I

Capitolul 38

Albany era un loc mul mai plăcut ca Rochester, după părerea lui Edward, însă Margo îl contrazisese vehement, când, ajunși la Popeyes Louisiana Kitchen îi și zăriră pe soții Arnwitch, la una din mese, discutând relaxați.

Femeia îi făcuse jocul până pe Central Avenue, căci îl vedea tensionat și plin de emoții. Discutaseră, așadar, până ce alb la față intră în restaurantul fără pretenții. Locația o primiseră în cursul aceleași seri în care sosiseră în Albany, la distanță de două ore. Timpul scurs îl petrecuseră odihnindu-se, sau cel puțin Margo se odihnise suficient. Hook, pe de altă parte nu își putea lua gândul la filmarea ascunsă în seiful de după tabloul din bucătărie, unde tăinuise un adevăr uriaș față de Margo. Se simțea chiar vinovat că o făcea, din moment ce solicitase sinceritate totală din ambele părți și își promise că, va distruge materialul –așa cum ar fi trebuit să facă demult- imediat ce va rămâne singur acasă.

Pentru a putea trece cu brio peste acele etape, trebuia –în pricipal- să treacă peste întâlnirea cu sora lui, pe care o putea numi așa, oficial. Regina legăna copilul la piept, sărutându-l periodic, pe când Richard discuta cu ea. Fură zăriți, aproape imediat, și fu sigur că, dacă Margo nu l-ar fi luat de mână, ar fi fugit înapoi, în îndepărtata Montană.

—Hei! Începu convorbirea tot Margo.

—Bună, zâmbi Regina, făcându-i loc pe bancheta de lângă ea. Stai jos. Margo își aranjă rochia iernatică sub fund și își împreună mâinile pe masă, așteptându-l și pe Edward să ia un loc. Bărbatul se așeză, crăcănat, lângă Richard care o țintui pe Margo cu privirea de parcă cerea și el ajutor.

—Deci... zise cel așezat diagonal.

—...să comandăm! Propuse domnișoara Wilde. Chiar îmi este foarte foame, râse, iar Regina fu imediat de acord. Energia femeii, tentativa ei de a detensiona atmosfera și dorința de a împăca spiritele, trezi bebelușul. Țipătul pe care-l dădu îi făcu pe clienții localului să strângă din nas, destul de nemulțumiți, motiv pentru care, Regina spuse:

—Richard... îl plimbi tu?

—Ăăă... ești sigură? Aceași întrebare părea a fi citită și în ochii lui Edward, către aceasta, însă Margo înțelese dorința femeii de a rămâne singură cu „vinovatul", motiv pentru care se ridică în picioare și își călcă pe inimă, cuprinzând bebelușul.

—Dacă e, noi ieșim...

—Noi? Întrebă panicat Edward.

—Da, Ned, scumpule. Dacă nu te superi... se scuză față de Regina. Ne vom plimba pe aici.

—Ai grijă! Apucă Edward să zică, în momentul în care Richard se ridică, urmând-o spre drumul de ieșire din local. Apoi, Hook privi vinovat spre Regina, care oftă binevoitoare în direcția lui.

***

—Dacă îți ceri scuze, înnebunesc, Edward, zise Regina după ce rămaseră singuri. Ce să zică, atunci? Își mușcă nervos buza, trecându-și mâinile peste chip și terminând prin a-și trosni degetele. Fâstâceala fu urmată de ruperea cuticulelor, și o privi în ochi, în timp ce își sprijinea coatele de masă. Nu îmi pot imagina de ce nu mi-ai zis...

—Îl urăști pe tatăl nostru.

—Ști de ce, Ed. Dar, credeai că îmi voi urî și fratele?

—Nu știam care urma să fie reacția ta...

—Ești așa un paternalist! Exclamă șocată și începu să gesticuleze destul de furioasă. Îmi ești prieten și puteai să-mi fi iubit, la naiba! Nu aș fi renunțat la tine doar pentru că avem trăsături comune în ADN.