Mincinoasa -Seria „Domnişoara Wilde": VOLUMUL I

Capitolul 31

De când își luase permisul, Edward Hook nu fusese condus de nimeni, nicăieri, iar faptul că acum se afla pe bancheta din spate îi dădea voie să se gândească, în liniște, la tot ceea ce făcuse el în cele două săptămâni care trecuseră.

...și își dădu seama că nu făcuse mai nimic. Se logodise, se certase, se culcase și toate acțiunile cu Margo. Își luase acel gen de concediu prelungit, pe care-l meritase, cu adevărat, după ani de muncă, pe când pe ea o informase că va petrece timpul sârguincios în căutarea unei persoane care încerca –într-un fel sau altul- să se răzbune. Nici nu știa dacă îi reabilitase numele, sau mai rău i-l stricase, determinând prin relația de curând începută, gelozii și drame. Își trosni degetele și privi ceasul telefonului. Nu era deloc târziu, însă, în momentul său de liniște, se întrebă dacă nu cumva el era cel mincinos. Știa că își dorea să o protejeze pe Margo Wilde, dar cel mai mult își dorise să o cucerească. Să rămână cu el mereu? Nu pusese problema așa, dar dacă stătea să analizeze comportamentul său își dădea seama că da. El chiar dorea să rămână alături de femeia ce se deosebea de tot ce întâlnise în anii de burlăcie. Căutase în alte doamne ce avusese cândva Margo, iar dezamăgit că nu găsise se reîntorsese la cea care îi punea sângele în mișcare cu fiecare vorbă rostită, cu fiecare gest...

Se simțea fericit, atât de vesel încât nu știa dacă să se teamă pentru bucuria ce nu dura –de cele mai multe ori- o eternitate sau să își continue inconștiența îndrăgostit. Atinse cu podul palmei locul de lângă el și se întrebă de ce nu îi ceruse să-l însoțească? Orele ar fi trecut mai repede alături de ea, însă, probabil că acum era mult prea târziu. Ar fi exagerat, cu siguranță, dacă o suna. Nu dorea să devină prea posesiv sau gelos și egoist, iar pentru asta trebuia să se obișnuiască cu despărțiri ocazionale, cu toate că, ceva îl rodea în adâncul său. Simțea o teamă de nedescris în suflet pe care nu o înțelegea. Doar nu pleca pe front, iar Margo era în sigurață, acasă. Și totuși... acel sentiment îngrozitor îl îngrețoșa, făcându-i inima să-i bată din ce în ce mai rapid și producând un disconfort gastric.

Tocmai în acel moment, în clipa în care inima accelera bătăile sale ritmice, telefonul îi sună brusc. Aproape că sări de pe banchetă, speriat, dar când se dezmetici apucă mobilul răspunzând apelului, fără a privi numele apelantului:

—Alo?

—Edward, sunt eu, Delia, glasul puternic și serios al surorii lui Margo reverberă în micuța boxă a telefonului. Am cam rezolvat eu situația aici, și mă gândeam să nu mai vi degeaba...

—Serios?

—Da. Îți pot trimite documentele scanate prin e-mail, chiar acum dacă vrei, iar când ai timp, fă-ți un drum până aici ca să mai stai de vorbă cu noi colaboratori. Formalități...

—...pe care le cunosc, îi luă acesta vorba din gură. Îți mulțumesc, Delia! Habar nu ai cât de fericit m-ai făcut! și închise, zicând grăbit: Întoarce taxi-ul! Nu mă mai duc nicăieri. Oftatul taximetristului răsună în vehicul, ca mai apoi să vireze nervos, întorcând mașina.

***

Se miră Leona când Edward bătu la ușa casei sale, întrebând de Margo. În tot acest timp femeia crezuse că nepoata sa era alături de el, iar de aceea nu o așteptase pentru prânz. Știu că ceva nu era în regulă când zâmbetul lui dispăru rapid, devenind agitat și chiar furios.

Hook își mușcă buzele nervos și își strânse pumnii când auzi vestea. Se întorsese cu atât de multă tragere de inimă, cu atâta voioșie și dorință de a o vedea, iar ea... ea dăduse lovitura din nou. Oftă, cu adevărat dezamăgit, și refuză să îi ofere mai multe explicații mătuși impacientate. Luă un loc pe una din canapele, sprijinindu-și capul de pumnul drept. El știa exact unde se afla Margo Wilde. Își îndeplinea „misiunea", așa cum își dorise de la început.