Mincinoasa -Seria „Domnişoara Wilde": VOLUMUL I

Capitolul 23

            Când Edward ajunsese la motelul în care locuia, soarele apusese de mult, iar el era suficient de beat, încât nu putu nimeri din prima camera sa și intră în cea vecină.

După ce Margo îl abandonase acolo, jignită pe bună dreptate de comportamentul său, Edward intrase într-o stare extrem de proastă... Nu mai putuse să se privească în vreuna din onglinzile magazinelor, ci intrase în primul bar de care dăduse. Planul ăsta, își spunea cu cât comanda mai mult alcool, îi distrugea întreaga sănătate mintală... Margo era femeia ce îi dădea peste cap întregul program și care îi putea schimba într-un minut întreaga dispoziție. Chipul ei apărea imprimat pe fiecare obiect, iar când închidea ochii tot pe ea o vedea.

Precis, Hook trăise o viață plină de plăceri, iar acum ajunsese ca singura plăcere ce îi provoca o dorință uriașă să fie o femeie cu părul aproape roșcat, cu limba ascuțită, neastâmpărată și... încântătoare. Tot ce și-ar fi putut dori vreodată el... Femeia de la bar se dăduse la el, dar Edward nici măcar nu o putuse privi fără să realizeze că nu pe ea o dorea în patul său în noaptea aceea, ca în nici o altă noapte. Plecase extrem de supărat că nu avea curajul să o sune, dar și că se lăsase sărutat de acea femeie de la bar. Nu mai fusese într-o asemenea stare de beție de foarte mult timp, cam din adolescență, iar asta explica de ce nu nimerise propria cameră.

Persoana pe care o găsi, însă, în camera vecină îi provocă acea stare de greață, venită în urma contactului dintre realitate și alcool. Rey... Edward, sprijinit de clanță, privea cum Goddefrey se uita la un meci, cu un pahar ce avea un conținut asemănător cu ceea ce băuse Ned la bar, extrem de vesel.

—Îmi, bălmăji Edward, însă nu reuși să-și ducă ideeea până la capăt. Dușmanul era chiar în fața lui! Doar la asta reacționă creierul lui șocat, că aproape se trezi din starea de beție. Rey?!

—Ned, prietene! Spuse simplu bărbatul. Ridică paharul spre acesta și se ridică din pat, zvelt, fără ca măcar să pară amețit din urma carafei golite. Ce bine îmi...

—Locuiești chiar lângă mine? Făcu Edward încercând să dea dovadă de aceași rezistență la băută ca „amicul" său.

—Sigur că da! Dădu acesta din mână de parcă era un fleac. Se apropie ușor legănat de acesta, fapt ce-l făcu pe Edward să confunde talia lui suplă cu un posibil dans al victoriei. Simți că îi ies flăcări pe nas, ca mai apoi să ridice privirea și să realizeze că acesta tocmai ce pusese o mână pe umărul său. Se sprijini ușor de ușă și remarcă: Uite în ce stare te afli! Falsitatea de pe chipul acestuia și glasul pițigăiat îl făcu pe Edward să-și dorească să-i dea una în nasul acela îngâmfat. Margo e supărată pe tine?

—Nu-i mai spune așa! Făcu bărbatul, chiar dacă porunca i se părea și lui deplasată.

—Așa o cheamă, râse Rey și închise ușa după Edward pe care îl ajută să se așeze pe unul din cele două fotolii. Bărbatul se abținu de la orice altă remarcă, pentru că tot el ar fi părut penibil și continuă să asculte cum vipera îi băga limba în ureche: Dacă îmi zici mie, o logodnă poate fi anulată ușor, chiar dacă a fost făcută cu atât de mult tam tam...

—Nu anulez nimic.

—Nu fi ridicol! Izbucni bărbatul. Femeia este o cu...

—Termină cuvântul și mori aici, Rey! Spuse bărbatul cu mușchii încordați de furie.

—Prea bine, oftă „amicul", deși nu terminase tirada. Dacă nu vrei să mă asculți pe mine, care i-am fost iubit...