Mincinoasa -Seria „Domnişoara Wilde": VOLUMUL I

Capitolul 29

            Întâlnirea cu Rey fusese una extrem de plictisitoare, cu atât mai mult cu cât acesta venise însoțit de noua sa iubită. Edward trebuia să admită ceva: fata era mult prea bună pentru un nenorocit ca Goddefrey. Înaltă, cu un aspect fizic plăcut, era calmă, zâmbitoare și grijulie i se alăturase bețivului pentru a se asigura că, iubitul ei este în siguranță.

Un cuplu inegal în ceea ce priveau valorile, își dădu Edward seama, mai ales când femeia roși rușinată la un gest mult prea indecent ca să fie făcut în public, se scuză și reveni de la toaleta femeilor câteva minute mai târziu. Hook părăsise prânzul care părea că dorea să continue cu o cină, și începu să-și facă bagajul mic, de mână, pe care să-l ia cu sine luni. Nu erau multe lucruri, doar câteva menite pentru a-l ajuta să fie prezentabil la întâlnirea de afaceri. Toată ziua, mai apoi, stătu în pat, cu laptop-ul pe picioare, căutând interesat o casă aici, în Livingston sau cel mai aproape de localitatea aceasta și de aeroport. Găsi un teren aproape de un lac, astfel încât te puteai relaxa pescuind. Lucrurile erau mai ieftine aici, sau cel puțin casele, iar el se întrebă, brusc, dacă s-ar vedea stabilit în acest loc? Era posibil să vină în vacanțe, vara, când temperaturile i s-ar fi părut mult prea ridicate, dar cu siguranță că, nu și-ar fi petrecut întregul an aici.

Aproape de miezul nopții își propuse să lase planurile de viitor pe altă dată, și atunci începu a se frământa în ceea ce privea securitatea femeii pentru care avea sentimente puternice. Ar fi jignit-o dacă nu o lăsa, într-un fel sau altul, să facă ceea ce dorea, iar apoi greu s-ar fi împăcat. Uneori, își dorea ca ea să-l asculte, însă de cele mai multe ori tocmai îndârjenia sa îl atrăgea ca un magnet.

Fusese, astfel, în primă fază, speriat când o văzuse pe jos, în momentul în care se gândi să treacă pe la familia Wilde ca să îi comunice lui Margo planul său pentru ziua ce avea să se scurgă. Crezuse că i se făcuse rău și leșinase, dar apoi, când ea își deschisese ochii, un iz puternic de alcool îi izbi nările, realizând că Margo dormise toată noaptea la intrare din incapacitatea de a ajunge până la dormitorul său. În timp ce o căra pe scări, sub atenta supraveghere a Leonei, se simțea ca un părinte ce își găsește copilul după prima sa beție. Continuă să aibă acest sentiment și când o puse pe capacul tras al toaletei, deschizând robinetul chiuvetei.

Femeia arăta de parcă încă își dorea să doarmă. Nu își putea ține capul ridicat, iar paloarea chipului îl făcea să se aștepte ca domnișoara Wilde să vomite peste el.

—Hei, făcu acesta înspăimântat de gândul că tot alcool-ul s-ar putea întoarce exact pe șosetele lui albe, dacă îți vine să vomiți...

—Da, da... bolborosi Margo. Mmm... dar ce mă doare capul! și își încleștă gura, încruntându-se.

—Oare de ce? Întrebă acesta ironic. O mirosi ușor. Te-aș întreba dacă ai fost să bei cu un alt tip, dar parfumul tău doboară orice potențial pețitor...

—Încetează! Făcu ea și se ridică. Urmă să ridice capacul și își dădu jos blugii. Puțină intimitate, vă rog! Dar nu își dorea în mod deosebit să plece. Vezica mea ascunde litri...

—...de alcool, completă el și închise robinetul chiuvetei, ca să-l deschidă pe cel de la cadă. Apucă, apoi, prosopul din cuierul de pe ușă și îl puse pe chiuvetă, fără să știe că, în tot acest timp agitația lui îi deranja femeii stomacul. Cu o grimasă, Margo zise ușor:

—Nu mi-e bine... Se ridică rapid de pe toaletă, pentru a se ghemui, vomitând conținutul prânzului pe care-l luase cu o zi în urmă. Când voia, Edward era mai grijuliu ca o femeie, iar în ciuda faptului că i se părea o lecție destul de bună pentru Margo, răul de după o beție îi trezi mila, astfel încât se întoarse ca o furtună pentru a-i prinde părul și tâmplele. Doamne... gemu ea, după ce se mai liniști puțin.