Mincinoasa -Seria „Domnişoara Wilde": VOLUMUL I

Capitolul 1

Pennsylvania, Philadelphia,
Statele Unite ale Americi,
Christian Street,
Zece luni mai târziu.

Mie chiar îmi place librăria asta, Margo, zise Delia, sora femeii ce ţinea total dezinteresată în mâinile sale, ziarul din acea dimineață plăcută de februarie.

—Am zis eu că-mi displace, Delia? Doar că, am nevoie de mai mult.

—Hmm... Eu cred că exagerezi. Ai un salariu...

—Nu despre bani vorbesc! zise Margo, exasperată de sora sa mai mică. Trânti ziarul pe măsuţa de cafea, dar nu obținu nici o reacţie din partea Deliei.

Se ridică brusc în picioare şi mângâie nişte volume extrem de groase şi slab decorate, ca mai apoi să se oprească asupra şemineului, în care focul ardea mocnit. Se lăsă pe vine, lângă acesta, ca şi cum ar fi sperat să găsească un răspuns în foc. De zece luni stătea în Philadelphia. Fugise de scandalul din Montana, unde imaginea ei apăruse în toate tabloidele, şeful redacţiei o dăduse afară în cel mai frumos mod după ce telefoanele încinseseră sistemul cu ameninţările „victimelor" lui Margo, iar însuşi ea fusese ameninţată de bărbaţi de care nu îşi mai amintea. Aşadar, lefteră, simţindu-se îngrozitor pentru că îşi pierduse cumpătul cu un bărbat ce nu îi mai ieşea din minte, venise la scumpa ei surioară mai mică, Philadelphia Wilde. Într-adevăr avea un nume ciudat şi de aceea prefera să i se spună „Delia", dar ştiuse imediat că se va putea încrede în ea. Aşa fusese.

Delia o găsise în faţa apartamentului ei perfect şi la fel de rigid ca ea, nemaiaşteptând vreun cuvânt. Ştia deja... Îi oferise un mic dejun plăcut, iar după ce discutaseră câteva aspecte din viaţa lor -Delia era încă singură- Margo îi spusese ce se întâmplase, moment în care Delia replicase scurt:

—Draga mea, chiar mă întrebam când vei alege să vii să discuţi asta cu mine. Desigur că poţi sta cu mine oricât doreşti şi... Margo? Privise ochii verzi ai Deliei simţind afecţiunea surorii ei: Mi-a fost dor de tine, surioară! După care o strânsese în braţe, aşa cum nu o mai făcuse de ani buni.

Margo nici nu realizase când se scurseseră zilele, dar cert fusese că îşi găsise un loc de muncă, foarte aproape de apartamentul în care locuia, iar timpul trecuse. Domnişoara Wilde nu mai era arătată cu degetul, iar dacă încă mai era bârfită, aceste bârfe se scurgeau în linişte pe lângă ea, fără să o afecteze vizibil.

Ceea ce o făcuse să aibă această reacţie acum, era imaginea lui Edward Hook într-unul dintre ziarele de la un chioşc. Jurnalistul, căruia nu-i reţinuse numele, redactase un articol despre descendenţele suspecte ale bărbatului, chiar dacă părinţii acestuia încă trăiau. Bărbatul fusese adoptat, însă nici acum nu se aflase cu exactitate cie fuseseră părinţii naturali ai acestuia. Ceea ce atrăsese atenţia gazetarului care scrisese articolul fusese faptul că, la un moment dat, Edward îşi începuse propriile căutări în legătură cu părinţii biologici, iar după câteva luni se oprise brusc. Întrebarea firească fusese: „Descoperise ceva ce nu îi plăcuse? Sau fusese prea greu să dea de urma lor?"

Chiar dacă aceste informaţii o făcuseră curioasă, nu asta o deranjase pe Margo. O deranjase faptul că el avea o viaţă!

Era pur şi simplu geloasă pe el. După scandal Hook nu schimbase nimic în existenţa sa, o continuase fără a se îngriji de vreun aspect. Fusee asaltat de presă de multe ori, ce-i drept, dar niciodată nu făcuse o schimbare atât de mare, cum făcuse ea. Ea era ascunsă. El trăia liber şi fericit.

—Vreau o viaţă, Delia!

—Nu e târziu să ai una.

—Poate... Am fugit din Montana, de parcă a fost vina mea...