Mincinoasa -Seria „Domnişoara Wilde": VOLUMUL I

Capitolul 25

Cum se trezi și îl văzu pe Edward uitându-se insistent la ea, Margo își dăduse seama că, ceva nu era în regulă. În ciuda salutului său, și a descrețirii frunții lui, femeia simți tensiunea din trupul lui Hook, ceea ce o făcu și pe ea să se încrunte, ridicându-se în capul oaselor.

Înghiținud-și un căscat, vinovata se întinse pentru a-și dezmorți trupul, moment în care –negăsind nici un cuvânt- Edward dădu televiorul mai tare, lăsând glasul prezentatorului să răsune în dormitor. Ceea ce îi captă atenția fu numele său, iar inima îi stătu în loc când se asocie și cel al lui Liam. Privind fix ecranul, văzu imaginile ce nu puteau fi luate decât de pe camerele de supraveghere, în care se surprinseseră câteva imagini ce păreau a compormite, din nou, numele femeii.

—Doamne! Spuse ea, dar nu se rdică din pat chiar dacă vezica urma să-i explodeze. Era șocată de ceea ce se putea prezenta la televizor, și o enerva verbul „a înșela" conjugat atât de bine pentru persoana sa, mai ales când ea știa ce se întâmplase cu adevărat atunci. În acel moment, își dădu seama de ce Liam venise peste ea, în birou, de ce se băgase în seama și, mai ales, de ce o îmbrățișase, dorind chiar să o sărute. Fusese planul lui de a aduce o știre de succes care să-i poarte numele și se părea că-i reușise de minune. Edward, spuse ea brusc văzând că acesta nu-și mutase privirea de pe ea, nimic din ce...

—Te-aș fi învinovățit, dacă nu observam grimasa de pe chipul tău, acesta se ridică în picioare și atinse cu degetul chipul ei mărit la maximum de pe una din imaginile derulate. Aici și... mâinile, căută el din priviri brațele ei, nu îmbrățișează, ci împing. O văzu cum respiră ușurată, iar Margo se bucura cu adevărat că gelozia nu-i umbrise judecata, căci o ceartă cu el, pe această temă, îi lipsea acum. Se dădu jos din pat, simțind nevoia de a se duce la baie, fiind conștientă de faptul că „discuția" lor nu se încheiase aici. Ce nu înțeleg eu, continuă bărbatul exact așa cum ea se și aștepta, este: de ce nu mi-ai spus, Margo?

Femeia tăcu, în baie, și când îl auzi îndreptându-se spre acea zonă luă rapid periuța de dinți și pasta, pentru a și-o vărî în gură.

—Margo! Bătu el. Femeia bolborosi ceva de neînțeles, când înfuriat Edward intră. Ah, făcu el sarcastic, să revin mai târziu? Margo aprobă, însă el o prinse de mână. Cu programare?

—Ar fi frumos, spuse după ce scuipă compoziția de plante.

—Nu te juca așa, mârâi el, iar reacția ei o luă până și pe ea în surprindere, căci în loc să înghită în sec, trupul i se topi ușor, într-un val de dorință.

—Nu mă joc, reuși ea să spună. Doar că... nu ți-am spus...

—De ce? Întrebă el nervos, iar ochii lui se schimbară, din nou, dintr-un albăstrui pur într-un negru, ce se aprinse rapid în căprui. Până acum nu observase acest schimb de culori ce se producea la nivelul irisului său în momentele de furie, și amuzată se întrebă cum i-ar sta cu verde? Femeia oftă, și nu protestă deloc când el o strânse și mai tare de încheietura mâinii stângi. Se eliberă ușor, și făcu singurul lucru care știa că funcționa cu aproape orice bărbat de pe planetă. Își trase pantalonii de pe șolduri și îi lăsă să cadă la picioarele ei, iar apoi, sub privirile lui din ce în ce mai fascinate, din care furia dispărea ușor, își trase bluza de pijama peste cap, oferindu-i-o chiar lui, în loc de mâna sa.

Oftă brusc, bucurându-se că tertipul său funcționase și de data asta, mai ales când, se întoarse cu spatele la el și se aplecă tacticos până la robinetul căzii, pentru a-l deschide și pentru a aștepta să vină apa caldă, lipindu-și triunghiul fierbinte de prohabul său ce devenea din ce în ce mai proeminent. Privi peste umăr, zâmbind ușor, cum el își încleștează maxilarul, prinzând o tentă de roșu în obrajii palizi.