Mincinoasa -Seria „Domnişoara Wilde": VOLUMUL I

Capitolul 15

Știrea se împrăștie cu viteza luminii în tot Livingstone-ul, inclusiv în centrul ziaristic unde lucra Margo, impresionând superiorii, supărând colegii și iscând bârfă în rândul acestora. Mai mult, femeia știa prea bine acest lucru, însă nu putea să fugă la muncă, fiind conștientă de imaginea sărutului ce va bântui la propriu ecranul televizorului mamei sale, iar acum, pentru ea, era momentul adevărului.

—Să înțeleg că, mama ta nu este deloc înțelegătoare, spuse Edward după ce hotărâseră vizita la familia ei.

—Nu este, oftă ea. Nu va fi deloc mulțumită de tine, iar ea nu va înțelege planul...

—Haide să nu vorbim cu toți oamenii despre planul ce leagă logodna noastră, o întrerupse el fiind atent la drumul accidentat.

—Și atunci? Îi voi spune că m-am îndrăgostit brusc de tine și că am hotărât să curm firea mea destrăbălată pentru căsătorie? Idea era de-a dreptul nebunească, ceea ce o făcea pe Margo să se încreadă din ce în ce mai puțin în planul lor.

—Da, zise el simplu. Cred că tu, Margo, gândești prea mult, râse el. Relaxează-te!

—Cineva vrea să mă omoare, Edward, zise ea, chiar dacă nu la asta îi stătea gândul acum ci la sentimentele răvășitoare din trupul ei. Cum m-aș putea relaxa?

—Nu te va omorî nimeni, zâmbi el. Simplu... ia cina cu mine!

—Așa repede? Râse ea. El afirmă, făcând-o să izbucnească în râs. Va ninge...

—Ăsta nu e un impiediment. O privi șiret, cu coada ochiului. Hai, Margo... Mâncare, conversație și... Glasul lui se frânse brusc, ceea ce o făcu să ridice capul pentru a-l privi. Avea un zâmbet jucăuș zugrăvit pe față, iar el mări suspansul făcând-o să întrebe:

—Și...?

—Muzică, bineînțeles, râse. Vai, Margo! Garda jos, nu te bat! Dar o imagine perversă cu el bătându-i fundul gol, ca mai apoi să îl sărute determină o dorință impresionantă în tot trupul ei.

—Nici nu mă gândeam la asta, zise, dar mințea.

***

Florance văzu cum mașina se oprește în fața liniștitei sale căsuțe de la fereastra din sufragerie, unde ea și mama sa discutau. Mereu era cu un ochi afară, pentru a mai prinde o bârfă, sau pur și simplu pentru că se plictisea.

Știa cine venise imediat ce observă marca luxoasă a mașinii, ca urmare a știrilor ce apăruseră sub emblema „ȘTIRI DE ULTIM MOMENT". Pe de o parte se bucura că Margo va pleca din Montana, alături de acel bărbat bogat, iar pe de altă parte se întrista că Delia a ei nu avea o partidă atât de bună. Observă cum Leona îi întâmpină pe cei doi, la fel de bine-voitoare ca în fiecare zi, iar apoi cum îi invită în casă.

Nu dorea străini, ba chiar îi detesta, iar domnul Hook era unul dintre străinii pe care ea, implicit, îi detesta. Văzu în Margo chipul bărbatului pe care îl omorâse, cu ani în urmă, drept pentru care probabil că era pedepsită să nu uite fapta comisă nici acum, după atâția ani. Observă mâna tipului pe șoldul ei, și pe cei doi zâmbind, ca niște proaspeți însurăței, ceea ce îi dădu o senzație oribilă de greață. Nici măcar nu întoarse capul când aceștia se apropiară de ușa de la intrare și doar mama ei se ridică brusc de pe fotoliul pe care stătea pentru a croșeta, când auzi glasurile celor trei.

—Bună dimineața! Fu bărbatul primul care începu dialogul.

—Bună dimineața! Zise bătrâna și Florance, cu coada ochiului, privi atentă zâmbetul de pe chipul bărbatului. Tare mai era frumos, și din câte auzise și scump la buzunar. Oh, Delia... gândi ea dezamăgită că nu fata ei cea mică se afla aici pentru a-l cuceri prima.