Mincinoasa -Seria „Domnişoara Wilde": VOLUMUL I

Capitolul 19

            La întrebarea doamnei Hook:

—Măi mamă, de ce nu ne-ai anunțat și pe noi că ți-ai găsit o fată? Edward oftă și încrucișându-și brațele la piept răspunse:

—Nu am avut timp... Totul a fost atât de...

—N-ai avut timp? Lacrimile din ochii femeii prevestea o furtună, așa că Edward fu sigur că vor fi spuse cuvintele: Ori nu ne mai consideri părinții tăi?

—Mamă... oftă el din tot sufletul, masându-și ușor tâmplele. Se ridică din canapeaua pe care stătea, în A Stone's Throw B&B unde se cazaseră părinții lui, crezând, probabil că vor sta o simplă zi. În plus, dormitorul era unul extrem de curat, aerisit și bine luminat, iar totul i se părea pe gustul mamei sale.

După ce o luase pe Margo de lângă Rey, iar părinții lui îl îmbrățișaseră și compătimiseră pe „amicul" fiului lor ce fusese „nenorocit" de Dumnezeu prin accidentul de mașină, femeia îi spusese, simplu, că trebuia să ajungă la lucru, iar din moment ce părinții lui binevoiseră să ajungă în Livingstone, era pe mâini bune. Degeaba insistase el să vină cu toții la Bed&Breakfast, căci ea se fofilase și dispăruse în câteva minute de neatenție din partea lui. Ar fi plecat după ea, chiar dacă simțea nevoia acută de a se odihni, dar era de datoria lui să le ofere părinților săi niște explicații.

—... chiar nu am avut timp, spuse el, luând mâna femeii ce începuse a plânge. De fiecare dată când dorea să te sun, intervenea câte ceva...

—Am observat că... logodnica ta e cam certată cu legea, spuse femeia cu o privire înveninată de ură.

—Margo? Oh, mamă... o vei adora!

—Era femeia aia de mâna căreia te agățasei, nu? Întrebă ea. Edward aprobă, iar ea zise: Am văzut ziare cu chipul ei, iar din câte îmi amintesc tu ai fost implicat într-un scandal cu aceasta, acum... un an?

—Aproape un an, da, afirmă el.

—Atrăgea bărbați și îi împingea la adulter...

—Ea nu întreținea relații intime cu acei bărbați, mamă, lămuri el situația.

—Eh, poate că nu mereu, ci uneori...

Domnul Hook își drese glasul. Până atunci fusese tăcut, privise în gol, pierdut, ba ascultând, ba înflorindu-i pe chip un zâmbet uriaș. Remarca soției lui, însă, îi produsese vizibil o neplăcere, ceea ce îl determină să intervină:

—Eu cred că, ți-ai ales o fată minunată! Zâmbi acesta cu toată căldura spre fiul său.

—Cum poți să spui asta? Întrebă isterică doamna Hook. Meseria ei nu era departe de cea a unei...

—Oh, draga mea, o întrerupse cald domnul Hook, luându-i cealaltă mână, privindu-și viclean fiul și sărutându-i degetele, este ceva diferit! Ea a fost... un agent, își găsi cu greu cuvintele acesta. Un foarte bun agent ce prezenta caracterul infect al unor bărbați nedemni de soțiile lor, îi sărută din nou degetele, sau al unor femei mult prea geloase față de soții lor.

Doamna Hook păru a se gândi, căci fruntea i se încreți brusc. Edward privi ochii plin de înțeles ai tatălui său și își dădu seama ce tocmai făcuse bărbatul, cu atât mai mult când observă efectul:

—Ai dreptate... murmură femeia. Un agent! și din ce în ce mai tare: Nora mea este... un agent! Edward fu sigur că și ceilalți îi auziseră, dar oftă ușurat că nu urma să aibă o dispută cu mama sa pe tema „Eu cu cine mă însor?". Nu m-am gândit niciodată...