Mincinoasa -Seria „Domnişoara Wilde": VOLUMUL I

Capitolul 26

Ar fi trebuit să fii nebun pentru a nu observa asemănarea dintre Edward Hook și Regina Arnwitch, iar Margo nu se considera nicidecum nebună.

Întâlnirea cu Regina și Richard fu, pentru domnișoara Wilde, un chin adevărat, pentru că realizase din timp, de la primul gest al tinerei mămici, că exista o relație de rudenie între cei doi, relație de care nu pomenea nimeni, nici măcar soțul femeii. Trecând, așadar, clipe, Margo își dădu seama că nici unul nu era conștient de relația de filiație dintre cei doi.

Se contrazisese rapid când îl observase, mai bine, pe Edward, căci admirația din ochii lui pentru Regina, mica neliniște ce-l stăpânea tacticos prin gesturile nervoase ale degetelor dovedea că, o persoană din trei cunoștea adevărul și îl ascundea destul de bine, însă Margo nu vru să spună nimic, ci pur și simplu așteptă momentul în care cuplul căsătorit părăsi localul. Își impuse să fie calmă, căci dorea să afle răspunsuri la niște întrebări ce apăruseră pe parcursul orei ce se scursese. Cine e Edward Hook?

Așa că, după ce lansă întrebarea, urmări agitată reacția bărbatului care oftă profund. Margo își dădu seamă că, de când începuseră o relație falsă în care încorporaseră o relație adevărată de doar câteva ore, el fusese martorul trecutului și prezentului ei, cunoscuse multe aspecte intime ale vieții sale, pe când ea fusese mult prea ocupată cu propriile-i probleme, inclusiv cu răscolirea unor frustrări pe care le ținuse doar pentru ea atât de mult timp, fusese atât de ocupată să-i reamintească zilnic cât de idiot putuse să fie și atât de dornică de prezent încât nu o interesase –poate într-un singur moment- trecutul său. Nu insistase, iar dacă ea nu insistase el nu precizase absolut nimci, și ajunsese în punctul în care îl vedea pe Edward fără ca măcar să știe cum ajunsese persoana pe care ea o cunoștea astăzi și cu care ajunsese să împartă un pat.

—Nu... aveam de gând, făcu el ezitant.

—De ce? Întrebă fără a sta un moment pe gânduri.

—Am descoperit printr-un detectiv particular că îi sunt frate... când auzi acele cuvinte, Margo inspiră brusc și se întoarse ușor spre el.

—Edward, făcu femeia, nu te-am întrebat niciodată... tu ști cine sunt adevărații tăi părinți? Bărbatul o privi, calm, iar ea continuă: Nu vreau să redeschid răni, dar... vreau să te cunosc pe de-antregul.

Păru, pentru un moment, că bărbatul se va ridica de la masă și va pleca, lăsând întrebările fără răspuns, ceea ce îi făcu inima să tresare. Însă, în momentul în care el îi prinse mâinile într-ale sale și îi sărută ușor degete, își permise să expire cu mult mai calmă și să se pregătească pentru o poveste. Dori să spună „te ascult", dar nu mai avu când, căci Edward începu, neprivind nici un moment ochii femeii iubite, lăsându-și coatele pe masă și sprijinindu-se în acestea, de parcă era obligat să care întreaga greutate a omenirii pe proprii umeri:

—Părinții mei, pe care i-ai cunoscut, nu au ascuns nici un moment faptul că sunt adoptat, iar de aceea mi-am dorit să aflu care-mi sunt adevărații părinți și de ce au decis să nu mă crească, dar... am reușit să descopăr acest lucru târziu. Am descoperit-o pe Regina accidental, când m-am mutat în New York, după ce te-am părăsit pe tine, iar și mie mi s-a părut că eu și cu ea suntem mai mult decât prieteni. Am stat cu inima în ghimpi căci, începusem destul de încet, să simt câteva ceva pentru aceasta, și aproape că m-am și culcat cu ea. Se îndreptă brusc pentru a o privi trist, dar totuși amuzat: cred că înțelegi șocul meu de a realiza că Regina este sora mea, imediat după.