Mincinoasa -Seria „Domnişoara Wilde": VOLUMUL I

Capitolul 35

Mica Sirenă era mai mult decât aglomerat după cele treizeci de minute în care Edward reușise să ajungă, ba chiar zâmbi către una dintre dansatoarele de pe scenă care îi făcu imediat semn, recunoscându-se unul pe celălalt din zilele în care o băutură în compania amicilor se transforma în nopți sălbatice în compania vreunei domnișoare.

Luminile specifice clublui îl obosiră, de data asta, așa că se bucură enorm când Smith se dovedi a fi așezat la una dintre mele cu canapele din colțul camerei masive. Afișând un zâmbet șmecheresc se apropie de acesta, dădu mâna și după ce își așeză pantalonii pe coapse luă un loc pe cealaltă canapea.

—Să știi că, începu Smith, eu nu te condamn că ai părăsit așa compania. Ridică un deget pentru a anunța un chelner că erau gata să comande. Din contră... te înțeleg perfect.

—Serios?

—Da... și oftă de parcă el ar fi fost Edward Hook. Am văzut-o pe logodnica ta... este divină, nu am ce zice.

—Este, nu? Dar strânse mai bine mânerul diplomatului pe care-l așezase lângă sine pe canapea. Cee ce i se dovedea era că, dacă nu ar fi fost Margo Wilde nu ar fi câștigat în veci îngăduința colaboratorilor, ceea ce îl enerva la culme.

—Da. Mă bucur pentru voi, amândoi. Smith se lăsă ușor pe față și zâmbi sincer, chiar dacă Edward nu putea schița aceeași reacție. Acum, dădu mai aproape de sine scrumiera de pe masă, băgând mâna în buzunarul sacoului și scoțând o țigară, sper din tot sufletul că-ți vei lua și responsabilitățile în serios, că de asta am votat pentru...

—Da. A fost o rătăcire, îl asigură Edward. Știu cum să procedez, acum.

—Aaa... râse, înroșindu-se mult prea tare la față în luminile multicolore, ave-ți de gând să mai evada-ți așa...

—Nu tocmai. Dar îmi voi plimba iubita. Nu degeaba e logodită cu Edward Hook, își permise să zâmbescă și el sincer, refuzând să fumeze, ba chiar privind nervos ecranul telefonului în dorința de a ajunge cât mai rapid acasă. Oare ăsta era sentimentul acela? Dorința de a ajunge în locul în care se afla persona pe care doreai să o vezi cel mai mult din Univers? Dacă așa se simțea –un foc mistuitor ce cobora pe șira spinării, până în vintre, strângându-i coapsele ferme ca într-o menghină dureroasă, totul revărsat dinr-un stomac emoționat- atunci Edward simțea nevoia să nu mai calce niciodată în acest locat în care se culcase cu aproape toate fetele de pe scenă. Le privi mai bine, gândindu-se la Margo într-o lenjerie asemnănătoare ceea ce îl jenă în partea din față a prohabului. Își drese glasul, exact atunci când Smith –deja ușor băut, exclamă încântat:

—Hopa! Ia uite cine e aici? Iar din dreapta, pe aceași ușă pe care intrase și el, observă fața enervantă a lui Rey. La braț cu domnișoara cu care venise și în Livingston intra aidoma unui patron. Putea jura că –asemeni lui Smith- băuse ceva înainte de a ajune aici și parcă era deja sătul de acest gen de comportament. Rey! Bărbatul strigă prea tare, atrăgând atenția atât celui solicitant cât și a celorlalți membrii ai localului, fără să pară deranjat de aceasta.

—Smith, nu? Se prefăcu Rey că nu-i cunoaște numele, ca mai apoi să se bată prietenește pe spate, unul pe celălalt, cu dama la brațul său zâmbind fals. Și... își închise gura, șocat. Hook! Amice! Repetă procesul salutului masculin cu acesta, Edward fiind deja mult prea obosit pentru a se împotrivi cerinței impuse de cercul pe care-l frecventa încă. Ce plăcere... nu cred că ați cunoscut-o pe Korry Krentz, și îndreptă palma spre femeia înaltă de lângă acesta. Iubita mea.