Mincinoasa -Seria „Domnişoara Wilde": VOLUMUL I

Capitolul 34

Apartamentul lui Edward era mobilat destul de simplu, având trei camere, motiv pentru care fu sigură că nu el îl achiziționase.

Își lăsă pantofii la intrare, punându-și geaca de piele în cuier, și coti la dreapta, luând contact cu o sufragerie spațioasă, ce avea o canapea gri, pe care erau așezate perne roșii și albe, alături de scaune joase, ce se reuneau la o măsuță aprape neagră. Covorul alb, de sub acele piese de mobilier, indica faptul că acesta nu-și petrecuse prea mult timp în sufragerie, și de altfel nici la măsuța crem cu patru scaune destinată celor meselor principale ale zilei, din colț. Pe de altă parte, Edward se duse direct în dormitorul din capătul holului, deschizând ușa și lăsându-și bagajele acolo, moment în care Margo observă încă un dormitor, mai mic, ce-i drept, dar care era legat de primul prin balconul pe care -boem- bărbatul își așezase un șezlong, o măsuță și o plantă.

Femeia oftă -i se părea deja exagertă cerința de a dormi separat- și înaintă în bucătăria, trecând de camerele mai sus menționate, dreptunghiulară și extrem de curată. În capătul acesteia se afla spălătoria unde aproape că strălucea mașina de spălat haine.

-Nu prea mănânc acasă, o sperie Edward apărând în pragul uși. Și rufele le duc la spălătorie.

-Nu înțeleg de ce, făcu aceasta, atingând masa din bucătărie -nici un fir de praf nu se așternuse pe aceasta- din moment ce ai unde să gățești și...

-Cred că ai observat: în Livingston am comandat o groază de mâncare. Apropiindu-se de el, Margo îl bătu ușor pe burtă și zise, zâmbind:

-Să vezi peste câțiva ani... își ridică o sprânceană, pentru a-l face să nu se simtă prost de momentul petrecut pe holul blocului și străbătu casa până în dormitorul cel mare. Luă un loc pe pat, știind că este urmată în de-aproape, și continuă: Angajezi și oameni care să-ți facă curat?

-Da, răspunse acesta, luând loc pe fotoliul din colțul camerei. Chiar dacă nu sunt aici, cei de la firma pe care am angajat-o au o cheie de la apartament.

-OK, făcu ea și privi tablourile inexpresive de pe pereți. Caracteristic lui Edward, își dădu ea ochii peste cap și începură să despacheteze hainele. Amândoi se organizară într-un șifonier, împărtășind câte o vorbă, o impresie și o dorință, când de fapt inimile lor erau cuprinse de o febră inexplicabilă, amplificată de duritatea remușcărilor. Margo credea că greșește în nebunia ei de-a-i oferi o lecție, un nou test exagerat, pe când Edward se gândea că insuficiența dragostei sale determinase ruptura relației lor. Toată după-amiaza fu petrecută astfel, calmă, dar totuși zbuciumată.

Spre seară, pentru că în frigider nu se găsea nici un aliment, comandară ceva de la un restaurant din zonă, ca mai apoi să se infiltreze, care cum putea, în fața televizorului. Prima ce luă un loc solitar pe canapea fu Margo, care îmbrățișă numaidecât o pernă, aruncând priviri hoațe spre Edward, venit cu laptop-ul și așezat la colțul opus al sofalei. Nefiind conștienți de tertipul pe care fiecare îl avea, de fapt, în minte, păstrară distanța, prefăcându-se că întrețin alte acțiuni, când de fapt atenția lor se canaliza spre celălalt. În adevăratul sens al cuvântului, ea fu cea care făcu primul pas, ridicându-și picioarele într-o poziție de divan turcesc și atingând coapsa lui caldă cu degetele sale reci.

Își zise, atunci, că nu o ruptură dorea cu adevărat, ci să fie lăsată în pace, pe perioada în care se simțea sensibilă și instabil emoțională. Nu ar fi făcut niciodată greșealade a-l învinovăți pentru pierderea copilului, dar un gând o înnebunea, un gând care nu-i permitea să-și arunce toată vina asupra sa. Se întreba cum va trece ea peste această traumă, cum va reuși șă se gândească la un copil fără să înceapă să-l asocieze cu cel pierdut?