Familia Ambrose

Capitolul 15

— Jasmine? mi-am ridicat sprâncenele mirată, privind-o atent pe roșcata din fața mea. Cum era posibil așa ceva? Plecase la rudele noastre din România acum câțiva ani buni pentru a se stabili acolo.

— Ra-Raluca? uimirea de pe chipul ei era mai mult decât evidentă. Tu ce cauți aici? întrebarea ei mai mult mă enervase decât să mă facă să mă simt nostalgică.

— Vă cunoașteți? James intervenise și el bulversat, privindu-mă de parcă aș fi știut ceva și nu i-aș fi spus. Am dat din cap în semn că da, liniștindu-l pe brunet. Iubito, Raluca este soția lui Cameron, prietenul meu cel mai bun, adăugase James, lămurind-o pe verișoara mea.

— Casă de piatră! îmi urase ea zâmbitoare, grăbindu-se să mă îmbrățișeze strâns. Se simțea bine, deși eram puțin cam încurcată de venirea ei aici.

L-am îmbrățișat și pe James, urându-i toate cele bune și tachinându-l în legătură cu o viitoare nuntă. După zâmbetul lui ironic nu părea să aibă de gând să facă un pas important prea curând, ce puteam spune? Celor doi prieteni le plac femeile și relațiile scurte.

Cât timp Cameron trebuia să își facă apariția, eu m-am strecurat până în bucătărie și am așezat câteva prăjituri rămase de la prânz pe un platou, iar pe altul pahare în care am turnat suc natural.

Când m-am întors în living, cei trei erau deja instalați pe canapelele maronii în timp ce James și Cameron făceau glume între ei. În secunda în care m-au observat, și-au domolit hohotele și și-au mutat privirea asupra mea.

— Serviți! i-am îndemnat zâmbitoare, așezându-mă lângă Cameron. Acesta și-a dus brațul în așa fel încât să îmi înconjoare umerii cu el după care mi-a sărutat apăsat obrazul de vreo două ori la rând.

— Mi-ai cunoscut verișoara? l-am întrebat curioasă în momentul în care James era ocupat să-i vorbească lui Jasmine.

— Eu de ce nu știam asta? îmi reproșase amuzat, încruntându-și sprâncenele. Oh, de ce îmi cerea toată lumea chestia asta? Nu era ca și cum aș fi știut că avea să vină aici.

— N-am mai ținut legătura cu ea, i-am explicat serioasă, întinzându-mă pentru a lua un pahar cu suc de pe masă.

— Poate vii să dormi la mine o seară, Raluca? Ce spui? Jasmine preluase cuvântul, atrăgând privirea celor doi bărbați asupra ei. Cameron deja bătea deranjat cu piciorul în marmură semn că încă nu avea încredere în mine.

— Ar fi o idee bună, am exclamat bucuroasă, dându-i un cot între coaste lui Cameron. Aveam nevoie și de aprobarea lui pentru a evita o eventuală discuție.

— Mai vedem, brunetul de lângă mine murmurasem dezinteresat, dezamăgindu-mă într-un fel. Credeam că am scăpat de gelozia lui, însă din câte observam acum, se părea că nici nu aveam să fiu liberă degrabă.

— Haidee, Jasmine se milogise de el parcă prea dezinvolt. Mi se părea de prost gust un asemenea gest cu niște oameni pe care îi vedea pentru prima dată.

— Sunt fete, mai lasă-le să petreacă timp împreună. N-o sufoca pe Raluca, știu că nu poți respira fără ea, dar știi tu...

— Bine, bine! Cameron își ridicase mâinile în semn că se predă. Mâine e a ta, dar în seara asta am nevoie de soția mea, vorbise el serios în timp ce pe chipul lui James apăruse un zâmbet șmecheresc. Cine știe la ce se gândea acum.

Mai spre miezul nopții cei doi îndrăgostiți au plecat, iar Cameron s-a retras în dormitor pentru a-și face un duș cât timp eu făceam curat în living. Zeci de minute mai târziu am ajuns și eu ostenită în cameră și după un duș bine meritat, m-am cufundat între așternuturile moi.