Familia Ambrose

Capitolul 14

— Pe la birou când mai dai, hm? Ai un teanc de dosare de verificat, n-ai participat la nicio ședință în ultimele zile, ce-i cu tine, băiatule? trăgeam cu urechea la conversația domnului William cu propriul lui fiu.

— Tatăă, Cameron nu se arătase prea încântat de veștile pe care le primise. Oare ce făcea omul ăsta de nu participă activ la tot ce i de cerea?

— Ce tată? Mâine poimâine îți las firma și tu nici măcar nu ești în stare să stai o zi întreagă la serviciu, domnul William îl tachina ușor. Ești îndrăgostit, ce ai?

Cameron râse din senin și își trecuse o mână prin păr. Sper că am auzit eu greșit „îndrăgostit", altfel nu știu ce m-aș face.

— Nu știu, tată. În seara asta îmi scot soția în oraș, restul rămâne de văzut. Promit că mă implic mai mult, vorbise relaxat în timp ce dădea mâna cu el.

— Soție, hă? S-a schimbat ceva la tine peste...

— Ralucaaa, vreau sa te văd! Lauren întrerupse discuția, strigând de jos. Nu mai aveam timp de stat pe loc pentru că aș fi fost surprinsă în fapt de Cameron. Am țopăit înapoi pe culoar în așa fel încât să nu fac zgomot.

Nimic nu mi-a stricat mai mult decât privirea plină de dispreț a Serenei. Meritam să se uite așa la mine, dar în momentul de față mi-aș fi dorit să fie în camera ei sau oriunde altundeva.

— Ce superbă e rochia! Și machiajul, și părul! Doamne Raluca, ești așa frumoasă! Lauren roia fericită ca o albinuță în jurul meu, făcându-mă să zâmbesc larg.

Ea mereu exagera totul, purtam o rochie simplă, de o lungime medie și cu umerii goi. Machiajul era unul simplu, iar parul mi-l prinsesem la ceafă, lăsând două șuvițe ondulate să-mi curgă pe umerii dezgoliți. Nu arătam excepțional pentru că eram slabă și fără forme prea ieșite din comun.

— Arată ieftin, că tine! Serena adăugase răutăcioasă, făcându-mă să mă simt mai mult decât prost. Știu că o spunea intenționat, dar toate lucrurile astea mă demoralizau teribil de tare.

— Serena! o articulase Lauren.

— Ce-i? Tot ei îi ții partea?

— Urcă în camera ta și taci!

— Nu vreau!

— Urci acum sau te spun mamei și primești pedeapsă!

Serena se conformase și cu pași leneși trecuse nepăsătoare pe lângă Cameron. Nu că brunetul i-ar fi remarcat starea de spirit, aveam impresia că cei doi se ignorau de la discuția de mai devreme.

— O întâlnire romantică să înțeleg, Lauren îl introduse pe Cameron în discuție cu un zâmbet ușor șmecheresc. Succes, frățioare! îl bătuse cu mâna pe umeri după care urcase la etaj nu înainte de a-mi face din ochi cu subînțeles.

— Sunt impresionat! exclamase mulțumit prinvindu-mă de jos în sus minuțios. Măcar el să spună ceva dacă sora lui mai mică știa doar să vorbească răutăcios.

— Același lucru pot să spun și eu despre tine, Cameron! i-am zâmbit larg, privindu-i ochii strălucitori. El era mult mai comod îmbrăcat, purta o pereche de pantaloni negri și renunțase la papion sau cravată.