Familia Ambrose

Capitolul 46

Eram pe punctul de a adormi pe bancheta din spate până în momentul în care am observat că am ajuns în fața blocului în care locuiam. Alina ținuse să ne povestească tot felul de tâmpenii amuzante din copilărie în timp ce Cameron părea antrenat în discuția cu sora mea.

Alina coborâse prima nu înainte de a-l îmbrățișa strâns pe Cameron, după care coborâsem și eu urmată de aproape de Ambrose. Își dusese mâinile în jurul taliei mele și mă sărutase scurt pe buze de vreo două-trei ori. Mă simțeam ușurată că Alina urcase înaintea mea, nu voiam să fie a treia roată de la căruță.

— Ai grijă, îmi șoptise la ureche pe un ton grijuliu după care îmi mai sărutase buzele o dată cu atenție.

— Noapte bună! îi urasem cu zâmbetul pe buze după care fugisem spre intrarea în bloc. Cameron mai rămăsese pentru puțin timp în fața blocului după care îl auzisem plecând, speram doar că Alina nu făcuse zgomot în așa fel încât să o trezească pe mama.

Îmi descălțasem tocurile imediat ce intrasem în apartament și silueta mamei apăruse imediat în sufragerie. Oh, la naiba! Sper că nu se trezise mai devreme.

— Cu cine ați venit? privirea ei deja îmi dădea de înțeles că știa ceva.

— Cu un taxi, am vorbit cu nonșalanță în timp ce Alina apăruse și ea în living. Îmi aruncase o privire ciudată din care nu am înțeles nimic după care mi-am concentrat atenția din nou asupra mamei.

— De ce minți, copilă? se răstise la mine, făcându-mă să o privesc șocată. Nu cred că mai făcuse asta de când eram mică și nu ascultam de ea deloc. De când umbli din nou cu afemeiatul ăla? continuase pe același ton, făcându-mă să înghit în sec.

— Nu e problema ta, mamă! îi răspunsesem destul de nepotrivit, neștiind cum să procedez în așa fel încât să nu se supere și mai tare.

— Raluca! îmi rostise numele pe un ton destul de înalt cât să mă sperie pentru câteva momente. Nu-mi spune că ai ieșit cu el în seara asta? mă întrebase cu o sprânceană ridicată, așteptând un răspuns de la mine.

— Da, am fost cu el, mamă! am recunoscut, neavând încotro. Nu înțeleg care e problema ta, ies cu cine vreau și când vreau.

— Ai fost cârpa lui din nou. Bravo, Raluca! Să ghicesc că și-a lăsat femeia pentru tine în seara asta ca să te folosească pentru plăcerile lui și mai apoi s-a întors din nou la ea. Așa te-am învățat eu, Raluca?

— Spre curiozitatea ta, nu am făcut nimic cu el în seara asta. Și știu bine să îmi port de grijă.

— Mă dezamăgești, copilă. Tu nu ai nevoie de un afemeiat care să te târască prin toate scandalurile, tu ai nevoie de un bărbat care să te prețuiască și care să te întrețină.

— Mamăă... îmi trecusem mâinile peste față exasperată de prostiile pe care mama nu înceta să le rostească.

— Raluca, dacă se întâmplă să îl mai văd vreodată lângă tine la mai puțin de doi metri depărtare, atunci te duci cu el și eu voi considera că nu te cunosc.

— Mamă, Alina se agitase din spatele ei în timp ce eu eram sub efectul șocului provocat de cuvintele proriei mele mame. Cum putea spune așa ceva.

— Știu că tu ai camuflat-o așa că nu îndrăzni să o mai aperi, sora mea intrase și ea în belele din cauza mea. Raluca, dă-mi telefonul! revenise asupra mea cu o privire de gheață. De astăzi o să stai în casă, să vedem cum te mai găsește Ambrose.

— Nu-ți dau nimic, nu sunt un copil ca să mă ții închisă și să îmi iei telefonul și nici să mă justific în fața ta! am ridicat și eu tonul la ea. Din cauza ta am ajuns aici, tu ai visat toată viața ta la bărbați plini de bani! Știi ce? Mă duc să mă culc, să nu mă deranjezi!