Familia Ambrose

Capitolul 6

— Pune-ți mâinile pe pieptul meu şi poartă-te precum ai face-o când ești îndrăgostită, Cameron îmi dădea indicații precise cât timp fotografii ne acordaseră timp pentru a ne pregăti pentru poze. Respirația îi era apăsată, iar gesturile repezite îi trădau emoțiile pe care le avea în fața oamenilor cu obiective înfricoșător de mari. Probabil nu avea încredere în mine și în capacitatea mea de a mima o relație, însă nu eram chiar atât de stupidă încât să dau de înțeles altceva în fața presei, aveam un contract cu Ambrose și aveam să-l respect în măsura în care acesta nu avea pretenții nepotrivite de la mine, nu că acest lucru nu s-ar fi întâmplat deja. Mă uimea felul în care îmi vorbea, rece și distant de parcă ar fi fost o nimica toată să joc teatru. Dintr-un alt punct de vedere, puteam crede că era normal pentru el să se poarte așa, tot ce conta era să își păstreze o imagine bună în fața oamenilor importanți din mediul de afaceri și ai presei.

Pe de altă parte, eu eram atât de emoționată şi de pierdută încât aveam impresia că o să mi se facă rău din secundă în secundă. Pășeam atât de nesigură și starea mea generală era de parcă mai aveam puțin și aveam să leșin, emoțiie erau mai prezente ca niciodată și nici măcar nu știam cum să le gestionez corect, nu pozasem niciodată nici măcar un fața unui fotograf pentru pozele de pe Instagram, iar acum că aveam o armată de fotografi cu aparate atât de mari, mă simțeam copleșită și nu într-un sens bun. Mai exact, mă simțeam a naibii de incomod în fața lor.

Am făcut câteva poze, ținându-ne de mână şi zâmbind larg către oamenii ascunși în spatele flash-urilor după care am schimbat poziția, aşezându-ne unul în fața altuia. Tot ce speram în mintea mea era să nu fi zâmbit fals la camere, căci nu-mi mai puteam controla mușchii faciali de la atâtea emoții. Fața mea era deja țeapănă, o simțeam de parcă ar fi fost o scoarță rigidă și imposibil de mișcat și asta nu făcea decât să mă streseze și mai tare. Îi respiram puternic aerul în fața lui Cameron și el simțise asta, îmi aruncase o privire deloc prietenoasă și oftase enervat de gestul meu. Nu credeam că avea de ce să mă judece pentru că eu, spre deosebire de el, nu aveam experiență în fața camerelor și a atâtor oameni cu un statut social superior față de al meu.

Cameron mi-a cuprins apăsat șoldurile între degetele lui într-un mod care descria fără urme de îndoială posesivitate. Am găsit de cuviință că ar fi fost potrivit să îmi așez și eu mâinile pe umerii lui, căci așa procedau cuplurile adevărate, nu? își arătau afecțiunea prin gesturi tandre și pline de gingășie, nu prin mișcări pline de posesivitate și aroganță. I-am întâlnit ochii bărbatului care mă strângea în brațe și trebuia să recunosc că se simțise ca lovitura unui fulger, nu contenea a se opri din a mă privi întru-un mod pătrunzător și absolut incomod. A redus în cele din urmă spațiul dintre fețele noastre, iar eu m-am panicat teribil. Încă nu știam cum să îmi controlez reacțiile în fața lui și el se amuza teribil pe seama mea din aceasta cauză. Când am semnat contractul am crezut că va fi genul acela de bărbat cu prea multe griji pe cap și care nu va avea timp pentru soția lui. Abia acum realizam cât de greșit am gândit întreaga situație, Cameron avea ocazia în fiecare secundă a zilei să se impună în fața mea și să mă oblige să fac întocmai cum își dorea el.

Mi-am plecat privirea uşor, iar fotografii au început să ne facă o mulțime de poze, probabil prinzând un cadru bun. Tot ce ştiam eu era că inima îmi bătea nebuneşte și că tot ce puteam auzi era sunetul aparatelor de fotografiat. 

— Să mergem! vocea joasă a lui Cameron m-a readus la realitate. Zâmbeşte-le! m-a îndemnat acesta de la spate, lăsându-mă pe mine să păşesc prima ca un gentleman. Aparent, se calmase puțin. În realitate, nu ezita să îmi reproşeze de o mie de ori aceleași lucruri. Uitam să fac întocmai cum îmi ceruse el și îl deranja foarte mult faptul acesta. Probabil avea să-mi reproșeze mai târziu că nu am niciun șarm și că nu o să atrag păreri bune despre mine prin presă, însă nu mai puteam face nimic acum. Spre deosebire de fostele lui iubite care probabil erau mult mai elegante și plăpânde decât mine, eu eram o împiedicată și o persoană a cărui zâmbet era cel mai adesea o grimasă ciudată și deloc plăcută ochiului uman.