Familia Ambrose

Capitolul 5

Simțeam cum mă sufocam sub imaginile blurate cu cei doi bărbați din viața mea în timp ce căutam un lucru de care să mă țin, nu-mi mai simțeam corpul și aveam o vagă impresie că nici picioarele nu aveau să îmi mai suporte greutatea corporală pentru mult timp. Încă rememoram imaginile tulburătoare în care Cameron se năpustise asupra fostului meu iubit, luându-i ocazia de a se putea apăra. Ajunsesem în mai puțin de câteva zeci de secunde să cunosc latura impulsivă a fiului familiei Ambrose și nu știam cum să reacționez.

Alexander se cufundase adânc în așternuturile unde se întinsese mai devreme sub bătaia de lovituri crunte venite din partea soțului meu. Mă speria nebunia și brutalitatea cu care lovea Cameron și mi-aș fi dorit din adâncurile mele să-l opresc. Ceva din mine mă oprea de fiecare dată când îmi despărțeam buzele pentru a-l ruga să se oprească. Mi se tot părea că trupul lui Alexander zace nemișcat deja și îmi era incredibil de teamă să nu pățească ceva. Rău, răzbunător sau cum mai era el, făcuse parte din viața mea câțiva ani buni și nu îi doream răul.

Mi se păruse că țipasem ușor când ochii mi-au recunoscut sânge pe suprafața așternuturilor. Conștiința mea îmi tot repeta să fac ceva până nu avea să fie prea târziu. Cruzimea pe care o manifesta un bărbat care avea impresia că era înșelat era absolut halucinantă. Raluca, ce fel de bărbat ai luat în căsătorie?

— Cameron, oprește-te! am murmurat aproape impercepibil, fiind încă sub efectul imaginilor violente ce se desfăşurau în fața ochilor mei. Probabil era prea prins în mrejele orgoliului de bărbat rănit, căci nu reacționase într-un fel. Adună-te și fă naibii ceva sau o să asiști la moartea fostului tău iubit, Raluca! Cameron, ajunge, oprește-te! încercasem să îi prind trupul între brațele mele așa amețită cum eram. Mi-a sesizat încercarea de-a-l opri de data asta, însă m-a smuncit de brațe în așa fel încât să se asigure că nu-l mai ating. Ahh, la naiba cu ea situație. Era posibil s-o încurc rău de tot în ceea ce privea înțelegerea dintre mine și Ambrose,  nu mai țineam exact care erau penalitățile pentru nerespectarea clauzelor contractului, dar speram să nu mă afecteze prea tare. Faptul că-l găsise pe Alexander în camera în care se întâmpla să dorm eu nu încălca neapărat clauzele contractului.

— Urci în dormit imediat, Raluca! îmi ordonase nervos în timp ce se scotocea prin buzunarele pantalonilor. Tremura de nervi, iar răsuflarea îi era agitată semn că depusese efort considerabil în a-și descărca frustrările și nervii asupra fostului meu. Am înghițit în sec, privindu-l cum apelase un număr şi cum îşi duse telefonul la ureche în timp ce privea vizibil încruntat spre corpul lui Alexander. Îl ura, transmitea prin toți porii că nu îl suportă pe fostul meu iubit. Alexander zăcea întins între cearșafuri cu ochii închiși și cu sânge care se prelingea prin colțul gurii. Mă chinuisem să-l privesc atentă, voiam să văd dacă mai respiră si spre fericirea mea, brunetul încă își trăgea aerul încet printre buzele întredeschise. Am zis să te duci în camera mea! Ce nu înțelegi? Ori vrei să-i ții de urât? indiferența cu care mă privea îmi oferea fiori reci pe şina spinării.

— Ai grijă ce faci! l-am avertizat, trecând pe lângă el speriată. Mi-a aruncat o privire soră cu moartea, dar am preferat s-o ignor. Şi totuși, știam că nu aveam să mai dorm la noapte dacă nu aveam să rămân să mă asigur că Alexander va fi bine așa că m-am oprit pe hol în dreptul uşii şi am stat cumințică acolo, aşteptând să văd ce avea de gând Cameron să facă. Înțelegeam, era rănit, însă nu trebuia să-l lovească atât de tare pe Alexander, încât să-l umple de sânge. Poate că Alexander îşi merita soarta, dar nu mă puteam gândi la faptul că ar putea muri în mâinile lui Cameron. Ar fi fost un fapt ce nu mi l-aş fi iertat nici până la moarte, Alexander venise în principiu pentru mine, însă acționase din dorința de a-mi da o lecție și ajunsese să resimtă efectele.