Familia Ambrose

Capitolul 45

— Sigur nu va fi ciudat dacă voi veni și eu? o întrebasem pe Alina în timp ce mă chinuiam să îmi ondulez părul.

— Fii seriosă, Raluca! E prietena mea, ne știe pe amândouă! În plus, nu vreau să merg singură, mă asigurase ea în timp ce continua să se fardeze. Se simțea ciudat să merg la o petrecere cu Alina, nu o mai făcusem de mult timp și parcă eram puțin nesigură de data asta.

— Mă bazez pe tine, murmurasem în timp ce îmi căutam o rochie decentă în dulapul ei. Fusesem nevoită să mă mut din nou pentru că apartamentul meu nu mai era sigur, habar nu aveam care era treaba cu James, iar el îmi știa adresa și Cameron îmi sugerase să mă mut cu ai mei. Nu era ca și cum James nu ar fi știut și adresa asta, însă eram cu ai mei și eram mult mai liniștită aici.

Găsisem o rochie neagră de o lungime medie care părea destul de decentă, însă intuiam că era puțin cam prea... mulată pentru gusturile mele. De data asta clar nu voiam atenția bărbaților din jurul meu, o voiam doar pe a lui Cameron care din păcate îi ținea companie Evei.

,,Trebuie să merg la o petrecere.
aș vrea să merg cu tine, dar nu pot".

Îmi scrisese el și rapid mă gândisem la cum ar fi fost să dau peste el la petrecerea la care eu și Alina trebuia să ajungem, însă dacă mă gândeam mai bine asta chiar nu se putea întâmpla. Cameron mergea mai mult la petreceri formale din înalta societate, iar petrecerea din această seară era una mult mai restrânsă și între prieteni.

„Nu poți s-o lași pe Eva singură, nu se cuvine așa ceva"

Fusesem ironică, bineînțeles. Nu aveam de gând să îi spun că și eu merg la o petrecere pentru că în secunda următoare ar fi trimis vreo două mașini pentru a mă urmări. Din fericire, Cameron avea suficientă încredere în Alina încât să nu lase oameni să mă supravegheze non-stop.

Fugisem spre baie pentru a mă schimba și nu fusesem prea mulțumită de cum se așeza rochia pe mine. Era mult prea mulată. Nu aveam forme foarte accentuate, eram o adunătură de oase potrivit Alinei, dar cu toate astea mi se părea că rochia scotea în evidență prea mult.

— Nu-mi place, am murmurat în timp ce am ieșit din baie, realizând că mama apăruse ca din senin în camera noastră. La naiba.

— Ești superbă, scumpo! o auzisem vorbind și parcă simțisem că mă sufoc. Nu-mi plăcea deloc prezența ei, avea grijă să mă critice și să îmi spună ce să fac mereu, iar eu uram asta.

— Raluca, arăți super bine! întărise și Alina ideea conform căreia rochia nu era atât de rea, într-adevăr ajungea până la genunchi, iar decolteul era aproape inexistent. Era același tip de rochie cu umerii goi pe care îl tot purtasem de când devenisem o Ambrose.

— Mă bucur că ieșiți din nou împreună, vreau să vă văd pe amândouă căsătorite în familii bune, să flirtați cu cine trebuie! ne sfătuise ea vizibil mulțumită. Îmi dădusem ochii peste cap fără să realizez, mama și visele ei idioate la bărbați cu bani.

— Mamăăă, Alina se plânsese în fața ei fără menajamente în timp ce eu mă rezumasem la a zâmbi fals. Dacă ai știi... gândisem în interiorul meu în timp ce făcusem contact vizual cu mama, mă privea nostalgică de parcă aș fi fost demnă de milă.

— Raluca trebuie să se repare după nenorocitul acela arogant și înfumurat. O s-o vadă cu un bărbat mult mai bine realizat și atunci o să realizeze ce a pierdut, vorbise ea cu încredere și puteam spune că eram cât pe ce să râd.

— Nici nu știi de ce s-au despărțit, mamă! Alina păruse mai deranjată decât eram eu în privința planurilor mamei. Știam că Alina era de partea lui Cameron indiferent de ce ar fi făcut acesta, mama ar fi aruncat cu pietre în el dacă l-ar mai fi văzut în preajma mea. Habar nu aveam cum o să procedez atunci când ar fi trebuit s-o anunț că eu și Cameron suntem din nou împreună.