Familia Ambrose

Capitolul 37

Zgomotul tocurilor și respirația mea greoaie erau singurele sunete pe care le puteam auzi pe holul spitalului. Poate și bătăile inimii care o luau razna atunci când mă gândeam la tata și la starea lui de sănătate destul de fragilă din ultimul timp. Făcusem o alegere potrivită atunci când alesesem să rămân, pentru prima dată îmi ignorasem orgoliul deși nu aveam niciun motiv pentru a face asta.

Starea mea de spirit, în schimb, devenea din ce în ce mai proastă. Mă simțeam nefericită și singuratică, deși îl aveam pe James și pe Alina mai mereu lângă mine. Cu banii obținuți din vânzarea casei lui reușisem să îmi cumpăr un apartament micuț și Alina îmi făcuse rost de un loc de muncă la restaurantul în care lucra ea. Spălam vase de dimineață până seara, dar cel puțin acum nu eram o oportunistă, nu?

— Se simte mai bine, nu? tresărisem surprinsă atunci când ieșisem din clădirea spitalului în care fusese internat tata. James mă așteptase în tot acest timp fumând.

— Mă sperii, James! mi-am dus mâna în dreptul inimii în timp ce cu cealaltă mănă mă chinuiam să îmi aranjez buclele în așa fel încât să nu-mi acopere fața. M-am oprit în fața șatenului, așteptând să termine de fumat ca mai apoi să ne îndreptăm spre mașină.

— Răspunde-mi, ceruse blând în timp ce ochii mei se concentrau asupra felului în care își învăluia buzele pentru ultima dată în jurul țigării. Frumos, Raluca! Aplauze.

— Ne-au prescris câteva medicamente, i-am răspuns sceptică, preferând să văd partea negativă a lucrurilor. În ultimul timp simțeam că nu găseam ieșire din nimic.

— Dacă sunt prea costisitoare știi că mă pot...

— Nici să nu pomenești, l-am certat imediat, luăndu-i ocazia de a se mai oferi să plătească aiurea pentru mine și pentru familia mea. Dacă se întâmpla ca mai târziu să ceară socoteală pentru bani și pentru alte lucruri pe care mi le oferise gratis? Mai bine evitam asta din timp.

— Atunci scapă de supărarea asta de pe fața ta și să mergem, trebuie să ne distrăm! încercase el să mă încurajeze în timp ce degetele lui își făcuseră loc pe obrajii mei pănă la șuvițele de păr care îmi acopereau fața.

Distracție... aș fi fost sufletul petrecerii în orice alt caz. Dar când petrecerea la care participam alături de James era însăși nunta surorii lui Ambrose, Lauren, nimic nu putea ieși cum trebuie. Legătura dintre mine și Lauren era prea strânsă ca să pot refuza, la fel și în cazul lui James.

— Sunt sigură că mă voi distra de minune, i-am vorbit cu ironie în timp ce ne îndreptam spre mașina pe care o parcase la câțiva pași de locul în care ne aflam. Știam prea bine de ce spuneam asta, trecuse mai bine de o lună de la ultima mea interacțiune cu Ambrose și tot de atunci au început să circule zvonuri despre divorț și peste toate acestea s-au mai adăugat și poze în care Cameron apărea însoțit de domnișoara sau doamna care se afla în biroul lui în ziua în care îl învinuisem pentru faptul că nu puteam pleca din state.

Preferam să nu mă mint de una singură, dar de fiecare dată când îl vedeam pe Cameron cu ea simțeam că se mai rupea câte ceva din mine. Era dureros și ascundeam asta cu greu. Eu revenisem la viața mea stupidă, iar el, el primise ce își dorise: o femeie frumoasă și cu o avere impresionantă în spate.

— Raluca! mă apostrofase leneș în timp ce își ocupase locul. L-am urmat și eu, privindu-l tăcută cum pornește mașina. De ce nu vrei să treci peste el? slăbiciunea din glasul lui îmi arăta cât de multe speranțe mai avea șatenul din stânga mea în legătură cu mine.

— Ți se pare că nu m-am vindecat? l-am întrebat la rândul meu, privind spre el. Voiam să disting din reacțiile lui de ce mai rămăsese lângă mine până în momentul de față.