10 Gloante [H.S.]

31.Cioburi

Vanessa pov./

Credeam ca nu mai pleaca. E ora 4 dimineata si eu am ramas singura prin zona, ca urmare trebuie sa iau paharele de pe mese si sa le spal.

Si al naibii sa fiu daca imi place situatia in care sunt, dar intr-o buna zi tot o sa scap de aici... dar nu inainte sa ma razbun. Da, se spune ca razbunarea e pentru cei slabi si nu, nu e adevarat. Ma razbun ca sa simta si ei cea ce am simtit cand mi-au omorat tatal, cand l-au omorat pe Harry, cand mi-au omorat copilul, cand mi-au distrus viata. Habar nu au cat de mult am suferit, si inca mai sufar. Pentru numele lui Dumnezeu, nu vreau sa ajung prostituata! Iar moartea lui Harry va fi principalul meu motiv de razbunare.

Cu toti nervii mei am scapat un pahar pe jos. Super, acum trebuie sa culeg si cioburile. Ma aplec sa iau bucatile mai mari de cioburi dar un strigat ascutit ma sperie, iar ciobul face contact cu pielea mea. Asta nu e posibil.

Pentru ce ar trebuii sa reactionez mai tare, ca m-am taiat intr-un ciob de sticla sau ca cineva a strigat de la subsol?, din nou.

Strigatul era cunoscut. Am mai auzit vocea aia undeva dar nu-mi dau seama unde. Las deoparte ciobul si taietura chiar daca realizez ca imi sangereaza mana.

Ma apropiu incet spre coridorul lung si intunecat, iar la capatul acesteia sunt scarile ce duc jos in beci. Mi-e frica, dar o curiozitate nesimtita imi manjeste sufletul si nu-mi da pace.

Deschid usa beciului incet, dar scartaitul pe care il provoaca ma face sa ma opresc pentru cateva secunde. Asta mai lipseste, sa fiu descoperita.

Continui cu deschisul usii, iar cand imi dai seama ca e destul de deschisa incat sa pot intra, o las asa si ma furisez. Scarile ce duceau jos erau intunecate, iar pielea mi sa facut ca cea de gaina. Era liniste absoluta, iar cate un icnet mic provenit de la cei ce erau acolo jos ma mai face sa ma opresc si sa ma intreb. De ce nu ma intorc? Dar nu-mi pasa.

Sunt nevoita sa pipai aerul pana ce dau de perete ca sa am in ce ma rezema in caz ca stau sa cad. Intunericul de aici imi blocheaza vederea, iar peretele e un bun ajutor in cazul de fata.

Ajung cu chiu cu vai jos, la capatul scarilor. Imi ridic privirea din pamant iar acea eterna lumina difuza iar isi face aparitia. Cred ca daca as vedea soarele ochii mei ar avea de suferit. Gura mi sa intredeschis cand am vazut ca aici e mai mult ca un beci.

Raman ascunsa dupa peretele rece si privesc in jur. Aici e o camera de tortura, iar in camera asta ma tem ca Braga nu isi tortureaza doar marfa vie (prostitiatele,fete ce nu se supun) ci si oamenii care il tradeaza sau sunt de partea altei grupe.

In partea stanga erau o multime de arme puse pe pereti, de la mic la mare, de la fier la lemn, de la subtire la gros, de la ascutit la rotund si as putea continua tot asa. Erau in jur de 50-70 de tipuri de arme care mai de care mai letale, inclusiv briciagurile si acele mini-tunuri ce se pun pe un umar si tragi cu el. Jos, la marginea peretilor erau niste lazi mari in care ori sunt alte zeci de arme, ori sunt gloante pentru ele.

In mijlocul acesteie era o masa mare cu scaune pe langa, iar in diferite parti ale mesei niste captuseli de fier care par a fii niste catuse. Am privit mai atenta si intr-un colt ai putut observa un congelator destul de mare, chiar foarte mare.

Am privit spre partea dreapat, cum ar venii scarile sunt pozitionate in mijlocul camerei, iar aceste scari separa camera in alte 2 camere.

Partea a 2-ua era la fel de socanta si Doamne... Era plina de... gratii. Partea asta este mai lunga, formeaza cun coridor lat cam de 15 metri, iar pe margini se pozitiona celulele. La capatul acesteia era o funie ieista din perete, si forma un oval. Spanzuratoare? Asta e o camera de tortura?!.