10 Gloante [H.S.]

59.Bere

-Vanessa? Spune mosul.

O, nu.

Noi tocmai incercam sa comitem un jaf, iar eu imi las amprentele pe un pian.

-E ceva in neregula? Il intreaba putin amenintor Harry.

-Cine sunteti? Il privesc si ma indrept imediat spre ei. Pare agitat.

Am stricat totul, dar pot sa rezolv.

-Spre binele tau, nu incerca sa faci vreo miscare sau iti zbor creierii in cateva secunde.

Indrept pistolul spre el facand cativa pasi, fara nici un regret. Nu e momentul sa dau dovada de vulnerabilitate, iar daca ne-a trebuit sa ne punem cu una din cele mai mari companii din Europa, o sa o ducep pana la capat.

-Sper ca sunteti constienti de faptul ca nu o sa reusiti sa faceti nici doi pasi, caci paza o sa fie pe voi. Nu aveti idee in ce v-ati bagat.

-Iar tu nu ai idee cine suntem noi, ii zambesc fals in timp ce ma apropiu de el.

-Nu, dar o sa am la tribunal, in timp ce o sa va privesc cum primiti peste 50 de ani de inchisoare.

-De ajuns, amice, ii spune Harry imediat dupa ce se intinde dupa capul sau si da cu forta de propriul birou.

-E mort? Il intreb.

-Nu cred. O sa isi revina in cateva ore. Imi zambeste sarcastic luand emitatorul in mana.

-Nu crezi?! Imitand un tipat.

-Bine, nu e mort. Acum haide pana nu intra cineva.

O sa isi revina. Dupa ce o sa isi revina o sa ne cauta. Dupa ce o sa ne caute o sa ne gaseasca. Dupa ce ne gaseste... inchisoare, departe de toti si toate. Asta e teama mea adevarata. Sa raman fara tot ce am recastigat. Familia.

-Imi pare rau, nu vroiam sa imi dau manusa jos. A fost un moment ciudat.

-E in regula, iubito. Doar ia cheile alea sa plecam de aici pana nu intra cineva peste noi.

Apuc cheile in graba pentru a iesii de aici si in secunda urmatoare se deschide usa, privind un copil mic in pragul acesteia, cu niste harti si documente in mana.

-Tu cine esti? Isi ridica Harry sprancenele.

Toti trei stam si ne uitam unul la celalalt, habar nu am ce sa fac. Adica, e un copil. O fetita cu parul blond si lung pana la umeri, imbracata cu haine fine.

-Ce e cu bunicul? Intreaba in timp ce se aventureaza in camera.

-Ii era somn, a decis sa viziteze lumea viselor. Spune Harry in timp ce isi flutura mainile in aer iar eu ii arunc o privire... Gen : "serios?"

Imi duc mana la frunte gandidu-ma ce sa fac, in timp ce privesc fetita de maxim 5 ani, cum sta nemiscata. Nu e ca si cum ai ameninta pe cineva, sau ai lega.

-Te gandesti la ce ma gandes?

-In nici un caz, Harry! E doar un copil, ii spun si imediat ma indrept spre copil. Cum te chema?

-Lucy.

-Lucy... Ce nume frumos. Uite, o sa te invat sa canti la pian. O iau de mana si o duc spre pianul mare si sclipitor. Daca nu o sa ii dau ceva ocupatie, o sa plece si o sa spuna ca bunicul ei "doarme".

-Dar stiu deja.

-O sa stii acum mai bine, doar lasa-ma sa iti arat.

-Vanessa, nu avem timp de babysitting!

-Doar o clipa.

Nu e o amenintare prea mare, dar nu putem risca . Copilul poate sa mearga ori cand.. de unde a venit si sa spuna ca ceva e in neregula cu bunicul ei . E stupid, dar un minut ii acord. Timpul poate sa astepte.