10 Gloante [H.S.]

50.Secret

-Iubitule, spune razand si panicata. Tu stii... tot ce am zis e doar o gluma, nu? Adauga.

-Ai 5 minute sa-ti faci bagajele si sa pleci departe de ochii mei, mormaie Harry si pot simtii cat de mult se abtine sa nu strige.

-Dar, Ha-

-Am zis 5 minute! Striga de data asta iar ea fuge.

O priveste plecand iar Harry se intoarce spre mine.

-Nici sa nu te gandesti, ii zic in timp ce se apropie de mine.

-Am fost atat de prost, doar asculta-ma. Ma implora.

-Nu, Harry. Tu nu mi-ai dat ocazia, nici eu nu ti-o dau. Spun cu o fata neutra.

-La dracu, credeam ca nu iti pasa! Isi trece mana prin par.

-Daca nu imi pasa nu ma mai intorceam.

-Dar pana si tu ai recunoscut asta, in seara aia. Se apropie din nou spre mine dar ma dau si mai mult in spate.

Niall inca ma asteapta in taxi-ul ala nenorocit.

-Chiar nu ai observat cat de distrusa emotional eram? Imi ridic tonul iar ochii mei devin incetosati.

-Iarta-ma, ok? Ridica mainile in lateral.

-Nu. Uita-te bine in ochii mei, caci e ultima data cand te mai uiti la ei. Si de fiecare data cand iti amintesti de mine, aminteste-ti si de faptul ca m-ai distrus. Ca m-ai facut sa sufar in ultimpul hal. Ca ai ucis sufletul persoanei care te-a iubit cel mai mult, imi las lacrimile sa cada si fug repede spre taxi.

Niall pare confuz si tot odata nervos.

-Porneste repede, ii zic soferulu.

Harry bate cu pumnul in geamul masinii, dar il ignor privindu-l adanc. Asta e ultima oara cand il vad, sper.

-Unde mergem? Intreaba Niall

-Ori unde, dar nu acasa la mine. Imi sterg ochii.

Din perspectiva lui Harry...

O privesc cum pleaca si tot ce pot sa fac este sa cad in genunchi, in mijlocul drumului.

Totul e din cauza ei! Daca nu ar fi fost atatea minciuni eu as fi fericit acum cu Vanessa si cu copilul nostru.

Ma ridic si plec repede spre casa sperand sa nu mai fie acolo pe cand ajung. Nici nu imi vine sa cred... cum am putut s-o cred pe ea si nu pe Vanessa. Toate explicatiile Miei se legau, iar gandul ca m-a parasit mi-a intuneca modul de gandire.

Ma duc cu pasi repezi spre casa, iar cand sa deschid usa imi dau seama ca e incuiata.

-Deschide usa! strig.

Bat in continu cu pumnul in usa dar nimic.

-Mia, numar pana la trei si daca nu o deschizi o sparg.

-Harry nu vreau sa ma parasesti! Striga de cealalta parte a usii. Ce stupid.

-... 1...2... iar la 3 aud cum cheia se invarte in usa, iar eu intru val vartej.

O gasesc pe Mia in genunchi in fata mea si cu machiajul scurs din cauza lacrimilor. Din fericire pestru ea si-a facut bagajul.

-Te rog, te implor nu m a parasi Harry. Isi infasoare mainile in jurul genunchilor mei, dar o dau la o parte repede fara sa-mi pese daca o ranesc sau nu.

-Da-mi bratara si iesi afara inainte sa te lovesc. Nu stiu daca as putea-o ranii, dar ar merita.

-Asta mi-ai dat-o mie din iubire, tu ma iubesti. Se da in spate in timp ce se tine de incheietura.