10 Gloante [H.S.]

41.Amortit

-Ce cauti tu aici? Isi arunca privirea spre abdomenul meu.

Il priveam si nu imi venea sa cred ca e in fata mea... dupa atata timp. Nici macar nu puteam percepe bine ceea ce imi spunea?

-Eu? Eu... m-am intors, spun entuziasmata si fug spre el ca sa il iau in brate.

-Opreste-te, striga la mine si se da un pas in spate.

-Harry... care e problem ta? Devin mai serioasa in fata lui, iar cei din jur doar ascultau tacuti.

-Tu esti singura mea problema! Repeta in acelasi ton.

Ochii mei deja lacrimau, dar nu imi pot da seama daca din cauza fericirii pe care mi-a creeat o prezenta lui Harry, sau din cauza faptului ca ma respinge.

-De ce naiba te-ai intors? Te-ai saturat de burlacul tau din New York, i-ai epuzat cecul? Ridica mainile in lateral si isi duce palmele la ceafa.

-Poftim?! Cine ti-a zis asta? Il intreb dupa o pauza de 5 secunde. Nu,  asta nu e Harry al meu.

Gura lui Harry i sa astupat cand din scaunul din dreapta a soferului a iesit o persoan. Din cauza intunericului nu imi puteam da seama cine e, dar blondul ei ma orbeste chiar si fara lumina.

-Ce se intampla, iubitule? Spune amortita si se lasa in bratele lui Harry. Separe ca tocmai si-a revenit din betie. Vocea tipei mi-e cunoscuta.

"iubitule"? Sper ca nu...

-Mia, Vanessa. Vanessa, Mi-

-Vanessa? Intreaba Mia cu un glas de uimire in voce.

-Va cunoasteti? Intreaba Harry si se uita la amandoua.

-Da, ea e prietena mea ce mai buna, spune Mia razand.

-Fosta... prietena. Separe ca iti place sa fi varianta a 2-ua, nu? Ii scuip in fata Miei.

-Tarfo! Striga si sare sa ma loveasca dar Harry o apuca de talie si o opreste.

-Pleaca, Vanessa. Imi spune Harry calm in timp ce o da pe Mia la o parte.

Distanta dintre noi era foarte mica si nu ma puteam abtine sa nu-l ating. Fara sa gandesc mi-am ridicat incet mana si mi-am asezat palma peste obrazul lui, iar timp de 2 secunde, care parea o eternitate,  a fost liniste iar privirele noastre se intercalau atat de profun. Toti din jur taceau, dar momentan ma axam pe Harry. Unica, dar pe care am mai simtit-o inainte. Inima mea batea din ce in ce mai tare si simteam cum pielea obrazului sau, sub palma mea imi ofera energia pe care am pierdut-o de mult.

-Ia mama de pe Harry, striga Mia din spate. Separe ca e blocata de bratele unui timp. Si cum spuneam, nimic nu a durat mai mult de 2 secunde. Harry a strans din ochi si s-a dat in spate cu un pas. Palma mea nu mai simtea caldura pe care o emana el.

-Pleaca, Vanessa. Spune serios in timp ce priveste in jos.

-Candva imi spuneai "iubito", iar privirea lui se ridica la nivelul ochilor mei. Dar prea tarziu, caci i-am intors spatele si mi-am vazut de drum.

Ce am facut sa merit atata ura?

Acum imi dau seama de ce nu sa intamplat nimic dupa ce a plecat Mia de la bordel, nici macar nu a chemat ajutoarele. Tarfulita sa mai vopsit si blonda.

Am privit in urma mea si Harry inca avea privirea pe mine. Ce naiba e cu el. Ce a putut afla? Sunt complet socata.

Toate truda mea de atata timp... pentru ce? Pentru nimic. Ar fi trebuit sa sar in bratele lui, sa-l sarut, sa-l imbratisez si sa-i soptesc vorbe dulci la urechea lui. Prea multa drama in viata mea, cand o sa am si eu parte de fericire?