10 Gloante [H.S.]

35. Iubire & Razboi

Frana brusca a soferului ma face sa dau cu capul de scaunul din fata mea. Stateam fix in spatele lui si am senzatia ca asta e o mica razbunare pentru faptul ca l-am invatat sa conduca corect o masina.

-Am ajuns domnisoara, spune ranjind. Sofer idiot. I-am dat banii si am iesit afara din masina.

M-am asigurat ca ochelarii sunt bine pusi pe ochi si mi-am asezat rucsacul pe spate. Trebuie sa fac ceva cu pistolul asta, o sa-l descopere si nu voi iesi bine din asta. Mai sunt 10 minute pana la decolarea avionului, ma intreb daca oamenii lui Braga sunt deja la spital.

Cu gandul la pistol... trebuie sa-l ascund undeva altfel nu o sa trec cu bine de poarta principala si Harry nu are salvare.

Brusc mi-am amintit ca partea din spate a rucsacului, invelisul din interior e din staniol. Mi-am scos repede pistolul fara sa vada cineva si l-am bagat in acea parte.

Zborul catre London va fi peste 5 minute.

M-am indreptat incet spre partea in care se verifica bagajele. Mi-am aruncat rucsacul in acel tunel creat special pentru a afla ce e in interiorul acestora. Palmele mele au inceput sa transpire de frica sa nu fiu prinsa. Priveam in toate partile si trebuie sa recunosc ca eram destul de agitata.

-Domnisoara, sunteti bine? intreaba un politist iare eu tot ce am facut a fost sa tresar la atingerea lui.

-D-a, sigur da.

-Dati-mi voie sa va verific, spune iar eu ridic mainile lateral astfel incat sa ma verifice cu un detector de metale.

Am expirat fericita cand am observat ca rucsacul meu a trecut de cealalta parte a tunelului si nici un sipuit nu sa activa.

-Multumesc, spun cand politistul imi inmaneaza bagajul si am inceput sa plec cu pas grabit spre avion. Am dat biletul si am iesit pe usa care duce spre avion. Cand am vazut uriasa pasare mi-am amintit de momentele in care am fost cu baietii in turneu...

-Puteti sa mergeti? intreaba sarcastic o femeie cam de 35 de ani care era in spatele meu. Nici nu am observat ca am blocat iesirea.

-Nu cred ca pot, spun la fel de sarcastica apoi incep sa merg spre avion. Femeia asta mi-a spulberat gandurile.

In final m-am urcat si m-am asezat in partea de la geam, era si normal. Langa mine era un barbat cam de 60 de ani, la fel ca tipul din magazinul de amanet. In fine, atata timp cat nu sunt deranjata din momentele mele visatoare e splendid.

Puneti-va centurile de siguranta, decolam, anunta prin microfoane o stiuardeza.

Acum tot ce mi-a mai ramas este sa ma gandesc ce voi face in continuatre. O nebunie, e o adevarata nebunie cea ce fac dar merita si sper din tot sufletul ca tipul de care a vorbit Braga sa fie Harry, pentru ca constiinta mea e mai inpacata sa stiu ca e pe un pat de spital decat intr-un sicriu rece si pufos sub 5 mentri. Si chiar daca nu e Harry... ma bucur ca o sa scap un om de la moarte si o sa-i distrug planurile lui Braga.

Nici macar nu stiu ce o sa fac de indata ce o sa ajung la spitalul respectiv, din cate am inteles din vorbele lui Braga, oamenii lui o sa ajunca cel putin la miezul noptii acolo. O sa-i urmaresc si apoi o sa le distrug planurile.

Asta e o ocazie buna sa fug, si adevarul este ca intr-un fel chiar asta fac. Dar mi-am promis ca o sa-mi duc razbunarea la bun sfarsit chiar dava o sa fie ultimul lucru pe care-l fac.

Gandurile si amintirele mi-au zburat ca adierea vantului prin aripile unei berze calatoare. Mintea mea a devenit calendar si stiu exact ce o sa fac in viitor.

Zborul a luat sfarsit, puneti-va centurile de siguranta. O zi buna.

Mda, a fost un zbor linistitor si dupa 4 ore ma si doare fundul de la atata stat. Imi iau rucsacul pe spate si ies din avion. Mi-am asezat basca pe cap si ochelarii pe ochi, apoi am pornit spre un stand cu harti si alte necesitati.