10 Gloante [H.S.]

36. In intuneric

M-am asezat repede dupa usa stiind ca ea se va deschide si m-a va acoperii. Il priveam pe Harry inca cu ochii in lacrimi si nu imi vine sa cred de proasta situatie in care n-e aflam. In urmatoarea secunda am fost acoperita de usa care a fost brusc deschisa, iar lumina putin difuza din camera ma ajuta sa imi maschez egzistenta si mai bine.

Mi-am scos usor pistolul si l-am asezat incet im mana incercand sa nu creez zgomot.

Unul din barbati a scos o injectie cu un ac destul de mare si a luat dopul acestea.

-Ridica si infinge-o repede in gatul lui pana nu vine cineva, ii spune.

Otrava? Hâm...

Mi-am asezat pistolul in fata ochilor astfel incat sa-l nimersc in asa fel incat sa nu-l omor. Bratele imi tremurau din cauza greutatii pistolului, dar mi-am dat seama ca o sa fiu nevoita sa-l folosesc. Nu ma incanta ideea, dar totul pentru Harry.

Barbatul a ridicat mana impreuna cu injectia, probabil credea "cat mai tare cu atat mai adanc", si ce ciudat suna. Am inceput sa transpir de frica, dar nu i-am dat importanta. Ochii mei au fixat cea mai mare atentie asupra tintei, iar in urmatoarele clipe tragaciul sa descarcat si l-am nimerit pe barbat in umar, facandu-l sa creeze un zgomot infundat.

-Ce dracu? Spune celalalt barbat de langa el, iar cand ma observa sa repezit spre mine. Singura defensiva pe care o aveam era pistolul, iar tot cea ce puteam sa fac era sa mai trag odata... si l-am nimerit in stomac. Barbatul a cazut pe jos, iar celalalt era rezemat de perete si statea in fund, se tinea de brat. Am inceput sa ma panichez iar pistolul meu a facut contact cu podeaua. Mi-am privit palmele si nu imi venea sa cred.

-Asta nu sunt eu, spun in soapta si lacrimile incep sa-mi curga pe obraz. Am auzit o sonerie care sa declansat. O, nu. Impuscatura sa auzit si daca nu plec repede de aici o sa am probleme.

M-am repezit spre Harry si i-am luat mana in palmele mele, era la fel de absent si de nedumerit ca la inceput.

-Iubitule, o sa plec. Tu doar aminteste-ti de momentele frumoase din viata ta, petrecute cu mine. Lupta sa supravietuesti deoarece iti promit ca o sa ne mai vedem, fie pe pamant, fie in ceruri. Te iubesc, spun si ii arunc ultima privire si un ultim sarut pe frunte.-Te iubesc, ii repet si o lactima de a mea ii cade pe patura cu care era invelit.

Mi-am apucat pistolul de pe jos deoarece amprentele mainilor mele erau pe el si daca ramane aici politia o sa-l gaseasca.

Am inceput sa fug pe hol, spre lift. Degetul meu apasa cu nerabdare si de nenumarate ori butonul care chiama liftul.

-Haide odata! spun cu dintii inclestati. Mi-am dus pistolul la spate si in fata mea a aparut Niall, cu un pahar din plastic in mana plin cu cafea.

-Vanessa?! spune uimit iar pe buze i-a aparut un zambet larg.

Da, Vanessa. Cea care probabil a omorat un om si acum o sa fuga de tine.

-Niall? spun panicata.

Ma bucur sa il vad si as da ori ce ca sa raman cu ei, in Londra. Insa nu puteam sa nu-l imbratisez.

-Niall, spun repede si intru in lift cu el. -Jura-mi ca o sa ai grija de Harry si ca primul lucru pe care o sa-l faci este sa pui doi garzi la usa camerei lui. Jura-mi ca o sa ai grija de el in asa fel incat sa nu-l raneasca nimeni, mai ales cat sta in patul ala nenorocit. Jura-mi! trig la el si puteam observa nedumerirea din ochii lui.

-...jur, Vanesaa ce sa inta-

-Iarta-ma, il intrerup cand observ ca usile liftului se inchid. L-am impins repede afara din lift si probabil cafeaua lui era imprastiata peste tot, dar daca ar fi coborat cu mine cu liftul sigur nu m-ar fi lasat sa plec.

Sirena care sa declansat rasuna pana si in lift facandu-ma sa ma stresez mai tare decat sunt. Am inceput sa imi rof ungiile iar coboratul cu liftul mi se parea o eternitate. Cand insfarsit usile acestea s-au deschis toti oamenii erau intr-o agitatie mare. Politisti peste tot, normal, la fiecare spital este cel putin un politist dar aici trebue sa fie 10.

M-am strecurat printre ei si am incercat sa par la fel de stresata ca ei, nu cred ca o sa ma prinda, n-au nici o dovada... inca.

Principalele usi ale spitalului s-au deschis iar un vant rece si puternic al serii ma lovit in fata facandu-ma sa imi pierd respiratia pentru cateva secunde. Ploia se zdrobeste cu nerusinare de betonul care era sub picioarele mele iar cerul era acaparat de niste urlete groase si infundate ale furtunii. Ma simteam ca intr-un film de groaza iar cea vinovata eram chiar eu.

Am incercat sa privesc in zare dupa vre-un taxi care sa ma duca la aeroport, dar picaturile dese de ploaie imi cau blocau vizibilitatea indepartata a accestei zone. Nu mai pot sta aici ca proasta, totul zumzaie in jur si peste cateva minute o sa apara si mai multi politisti.

Ma simteam ca un rahat in momentul asta, deci putina ploaie nu ma va omora mai tare decat sunt pe dinauntru.

Am inceput sa o iau pe jos, iar cand corpul meu a facut contact cu ploaia mi sa facut pielea de gaina. Pe langa putinele becuri care erau pe stalpuri, cerul era sfasiat in doua de catre fulgere facand lumina asupra mea. Nu puteam sa imi stapanesc lacrimile care se amestecau cu stropii de ploaie de pe obrajii mei.

Eram uda leoarca dat sincer nu imi pasa. Nu imi pasa daca in urmatoarele momente o haita de caini sarea pe mine, nu imi pasa daca un fulger din urmatoarele se infigea direct in mine, ca un tir m-ar fi calcat, ca ar fi aparut un criminal in fata mea si m-ar impusca, dar probabil ar da mana cu mine si m-ar felicita pentru ce am facut.

Din spatele meu a aparut o lumina slaba creata de farurile unei masini in deplasare. Drumul meu era din ce in ce mai luminat iar picaturile de ploaie se accentuau din ce in ce mai tare.

-Urca, spune tipul din masina dar eu continui sa merg in fata.

-O sa-ti ud scaunul merţanului, spun aruncand o scurta privire spre el.

-Nu-ti face griji, e din piele, spune razand si ma face sa bufnesc in ras, dar ma abtin. Fericirea lui ma enervraza, nu am simtit asa ceva de mult. -Am deblocat masina sa poti urca, spune in timp ce vine dupa mine cu masina. Mi-am dat ochii peste cap si am intrat in masina. -Incotro? intreaba.

-La aeroport.

-Da, sefa. Chiar nu am chef de caterinca si mi-e frica ca o sa-l plesnesc daca vorbeste asa cu mine. Fericitea lui ma scoate din nervi si nu isi da seama ca la bordul masinii lui a intrat o noua criminala de pe lista lui dracu'.

Am aruncat o privire pe mana lui si i-am observat verigheta. Probabil are acasa o sotie care o asteapta cu bratele deschise, 2 copii care sa strige tati! si sa sara in bratele lui, o cina gustoasa si calda pe care apoi sa o serveasca impreuna, o familie.

Gandul ca as fi putut avea un copil cu Harry ma face sa imi pun mana pe stomac, dar mi-am luat-o furioasa, acolo nu mai e nimic. Trebuie sa ma resemnez ca acolo nu exista nimic.

Mi-am sters lacrimile in discretie cand am observat ca am ajuns.

-Am ajuns, spune zambind.

-Multumesc, spun si ezit sa ies din masina fara sa il intreb ceva. -Observ ca ai verigheta, iti iubesti sotia?

-Da, dar momentan trecem prin acel moment cu certuri si neglijenat mea... incurand o sa divortam, dar sincer, inca o iubesc.

In minte mi-a venit o idee. Am scos din rucsac colierul cu diamante si l-am strans usor in pumn ca sa nu-l observe din prima.I-am luat mana in mana mea si i-am asezat colierul in palma si m-am asigurat ca il tine strans.

-Impaca-te cu ea, spune-i cat de mult o iubesti si da-i asta. Nu lasa ca niste greseli sa strice relatia voastra, pentru ca daca chiar exista iubire intre voi, suferinta dupa despartire o sa fie si mai mare. Eu sunt extrem de nefericita fiindca nu pot fi langa barbatul pe care-l iubesc si as da ori ce sa fie posibil, dar prezentul nu ma lasa si mi-e frica de faptul ca nici viitorul n-o s-o faca. Daca ti-a gresit, iart-o. Daca i-ai gresit, cere-i iertare, iar cu cuvintele astea am iesit din masina.

Am inspirat adanc si am pornit spre locul de unde o sa decolez.

Cel mai usor capitol, inspiratie nevita pe moment, culcat la ora 3 dimineata, bla bla bla.

+vot si parere daca v a placut. :)