10 Gloante [H.S.]

28.10 Gloante

-Luati curva aia moarta de aici,incurand o sa vine cumparatorii, mai apoi le scoatem din tara, spune cel care a ramas fara munitii, separe ca el controleaza lucrurile pe aici si oh, la naiba. Cumparatori?Scoatere din tara?! Gandul ma infioara ca nu o sa-mi mai vad familia, pe Harry si nu vreau sa imaginez ce se va intampla cu acest copil pe care il port in pantec. Cu greu imi mentineam privirea curata, fara vreo urma de lacrima in ea, dar degeaba. Nu vreau sa sfarsesc asa, dar separe ca asta e voia Domnului.

Brunetul, da asa o sa ii zic inainte celui ce a ramas fara gloante pentru ca e tanar, blond si nu... nu merita. E un nesuferit frustrat si ingamfat.

Nesuferitul frustrat si inganfat se indreapta spre noi, spre capatul liniei pe care o formam noi, fetele si o spun cat de ironica pot. Se opreste in fata unei fete, apoi se indreapta spre mine. Se opreste in fata mea si se intoarce spre mine cu un ranjet oribil pe fata. Isi infige mana in parul meu si incepe sa ma sarute cu duritate. Un sentiment de scarba imi invadeaza interiorul. L-am muscat de buze atat de tare incat un strigat a iesit din gura lui. Sa uitat urat la mine apoi si-a trecut degetele pe buza superioara. Era plin de sange, practic i-am sfasiat buza dar o merita.

-Ai facut cel mai rau lucru din viata da, spune iar cu o mana ma izbeste de peretele din piatra din spatele meu. Impactul a fost atat de piternic incat am gazut pe jos si sinteam ca o sa lesin. Rezpiratia mea era din ce in mai grea, iar totul a devenit incetosat pentru mine. O durere groaznica de burta ma facut sa strig cu putere prin toata cladirea, atragand toata atentia asupra mea. Vedeam rosu in jurul meu, iar acela sigur nu e de la fata care a fost impuscata.

Nu stiu cum, dar un miros de tigara imi invadeaza narile. Simteam un gol in stomac si o durere care ma facut sa ma stramb. Eram pe o saltea josa, iar o patura mare si colorata era peste mine. Am incercat sa ma ridic, dar o durere si mai mare ma strapunge, dar si o voce cunoscuta.

-Nu te ridica, o sa sangerezi din nou.

-Ce sa intamplat? zic iar in capul meu se deruleaza scenele petrecute inaintevsa ajung aici. Letty, te rog du-ma acasa. spun si un oftat imi iese din gura.

-De cate luni erai insarcinata? intreaba in timp ce aranja un cutit, niste injectii si pansamente pe masa.

-Cum aduca eram?

-Ai pierdut copilul, tocmai ai avortat. spune linistita.

-Ce? Cum adica sa il pierd?Ce avort, Letty si de ce ai facut asta? Intreb si lacrimile se formeaza pe fata mea.

-Calmeaza-te, impactul a fost mare cand te-a izbit de perete. Ai avut sangerari si copilul a pierit, era nevoie de avort.

Simteam ca o sa lesin din nou, nu e posibil. Am pierdut tot ce era mai scump de la Harry. Perna plina cu praf era singurul lucru care imi sterge lacrimile. Suspine peste suspine si durere peste durere, atat sufleteasca cat si fizica. Imi mangaiam usor acel loc unde trebuia sa creasca copilul. Nu e corect cea ce ce se intampla, nu merita acel copil sa moara. Era nevinivat. Imi venea sa ma ridic si sa il omor pe barbatul care mi-a ucis copilul, dar eram prea slabita.

Am ramas singura in camera pentru cateva minute bune, inundata in propriile sentimente, ganduri si rani. Aveam planuri... trebuia sa mergem la cumparaturi cu Harry ca sa cumparam hainute, sa decoram camera copilului, sa il invatam sa vorbeasca, sa fim acolo pentru el, dar el nu mai e.

Usa camerei se aude din nou, nu m-am deranjat sa ma uit, dar sunt sigura ca era ea. Imi amintesc de mersul ei apasat care ii suceste mintile lui Dom.

Letty se indreapta spre mine si nu imi puteam da seama ce vrea sa faca. Avea o siringa in mana. A trasc in ea un lichid transparent.

-Da mana, imi ordona si se aseaza pe pat.

-Ce e asta? intreb printre suspine.

- O sa te simti mai bine si o sa te faca sa uiti, spune.