10 Gloante [H.S.]

48.Batoane cu ciocolata

Din perspectiva lui Harry..

Ce naiba e asta? Imi spun cu ochii mari si arat cu cealalta mana spre scrisoare.

Nu poate fi adevarat... si cum adica m-a salvat? De ce nu mi-a scris mie scrisoarea asta? De ce Mia m-ar mintii? Oare chiar m-a mintit? Dracu, prea multe intrebari.

Nu cred ca Mia l-ar mintii pe propriul frate, sau da? Ce idiot sunt, ar fi trebuit sa o ascult pe Vanessa... si totusi, daca asta e doar un plan?

Injur si lovesc volanul din nou, facand masina sa clacsoneze. Trebuie sa vorbesc cu ea. Pun scrisoarea cu grija inapoi, dar mana mea tremura si ratez gaura subtire a plicului. O las balta si le arunc pe amandoua pe bordul masinii.

Tremur ca dracu, nu pot sa conduc asa. 

Imi iau telefonul si caut numarul Vanessei la contacte, dar am uitat ca ea nici macar nu mi-a dat numarul ei. Nici macar nu avea ocazia deoarece mereu strigam la ea, si daca ma gandesc mai bine nu avea nici un motiv sa-mi dea numarul ei.

Imi trec mana prin par deoarece asta ma calmeaza... iar simt acele intepaturi la inima. Incerc sa respir ca femeile gravide pentru a ma linistii, nu vreau sa-mi tasneasca din nou sangele pe nas. Doctorul spune ca boala asta idioata nu are leac.

Iau scrisoarea in mana si o mai citesc o data. Cuvintele imi fug pe sub ochi si nu am stare sa continui. O las balta.

Pornesc masina cand ma simt in stare sa conduc si ma indrept spe casa Vanessei, pentru niste explicatii. Dar totusi, ea a recunoscut ca nu ii mai pasa, deci asta inseamna ca scrisoarea asta e falsa. Ar trebuii sa o las in pace, sa plece. Daca ar ramane cu mine ar suferii mai tarziu, sunt sigur.

Parchez in fata casei ei si ma intreb a suta oara daca sa intru sau nu. E ora 3 dimineata si Dom a spus ca de-abea a adormit. O sa revin mai tarziu, dar Mia o sa-mi dea chiar acum niste explicatii.

Apas pe acceleratie, cu viteza mare, sperand ca o sa ajung mai repede.

Jur ca daca ea e de vina pentru toata nenorocirea asta, o sa aiba nevoie de un pasaport la reanimare.

Parchez masina, iau scrisoarea si intru in casa trantind usa dupa mine.

-Mia! Strig si intru dupa ea in dormitor.  Isi ridica capul si ma priveste.

-Harry? Spune cu un glas moale si adormit.

-Ridica-te! Strig din nou la ea, facand-o sa se sperie si sa se ridice din pat.

-De ce strigi asa? Isi freaca ochii.

-Explica-mi, ce dracu e asta?! Ii dau scrisoarea in mana si inecepe sa citeasca. Nu am astâmpar sa stau in loc si imi trec palma prin par, umbland de colo-colo in camera.

Ochii ei se mijesc si inghite in sec.

-De ce dracu m ai mintit? Ma opresc in fata ei.

-Harry, de unde ai scos prostia asta? Spune razand.

-Nu-mi raspunde cu intrebari, spune-mi adevaru! Ii strig in fata.

-Ce adevar? Adevarul este ca aste o mare farsa creata tie, ca s-o crezi pe ea si nu pe mine. Harry eu te iubesc si mi-am sacrificat prietenia cu ea pentru tine, ti-am zis tot adevarul. Spune calma fluturand scrisoarea in mana.

-Dominic nu m-ar mintii, spun lasand tonul mai moale.

-Harry, nu poti fi sigur. Gandeste... si daca Vanessa a vorbit cu Dom ca sa te pacaleasca sa te intorci la ea? Si uite, reuseste, arata spre mine.

-Dom nu e asa, ii repet.

-Dom e in toate felurile. Vanessa e sora lui si ar face totul pentru ea... spune tu? Te-a amenintat inainte sa vi aici? Pun pariu ca la el te-ai dus. Zice la fel de calma si pare convingatoare. Tac.