10 Gloante [H.S.]

40. Ingerul noptii

Cand am vazut ca zace nemiscat pe parchestul din fata scarilor, m-am speriar. Nu asa am planuit eu. Braga trebuia sa sufere in inchisoare, nu sa ajunga mort.

-Vanessa, de ce stai acolo? Aud vocea lui Edward de sus. Eu eram undeva pe mijlocul scarilor si tot ceea ce puteam face era sa-l privesc nemiscata pe Braga, ca si cum o fantoma ar fi aparut in fata mea.

-... O merita, spun nemiscata dar fata mea era inca plina de lacrimi. Daca nu se ajungea aici eu ajungeam violata.

-Ce sa merite? Vane... se opreste cand vede corpul tatalui sau vitreg pe jos. L-ai omorat? Adauga iar eu am dat din cap.

-Vroia sa ma violeze, spun si pieptul meu elibereaza un planset de copil. Nu vroiam, crede-ma! Nu vroiam sa-l omor, strig la el.

-Gata, linisteste-te. Vino aici si ma ia brate. Poate ca o merita, imi sopteste la ureche.

Nu ma asteptam ca Braga sa sfarseasca asa. Ar trebui sa ma simt vinovata, dar nu... o merita. Mi-a distrus viata si eu i-am distrus-o lui, la propriu.

-Ce o sa facem cu cadavrul?

-Tu nimic, eu o sa am grija de el. Spune si o ia pe scari in jos dar eu il opresc.

-Dar, Edward. Nu poti sa-l iei, sa-l bagi intr-un sac si sa-l arunci intr-un canal. Braga e un om cunoscut in toata regiunea asta si e contactat din oran-n ora.

-Ai dreptate... era beat cand a incercat sa profite de tine? Intreaba in timp ce isi da parul pe-o parte.

-Da, cred ca da.

-Bine, tu du-te si fati bagajele. O sa arunc putin alcool pe jos si o sa-i asez sticla in mana, sa para ca a cazut din cauza betiei. Acum fugi!

Am fugit cat am putut de repede in camera mea suspinand. Am luat bagajul si am indesat toate hainele in el, iar pistolul l-am indesat in spatele pantalonilor, dar nu inainte de a ma schimba de pijamale.

Cred ca a sosit momentul sa plec acasa, nu ma asteptam sa se termine totul asa de brusc. Speriata de ce o sa urmeze, mi-am luat rucsacul pe umar si am alergat pe scari in jos. Braga zacea tot pe jos, dar de data asta intr-o balta de alcool care cu siguranta este rafinat si costa foarte mult.

-Esti gata? ma intreaba Edward in timp ce isi lua manusile jos. Probabil sa nu lase amprente.

-Da, dar unde ma duci?

-La aeropor, te intorci la vechea ta viata. Nu mai are cine sa-ti faca rau, imi zambeste simplu.

Vechea viata? Am impresia ca o sa fie totul pe dos si o sa fiu nefericita.

-Acum hai, repede pana nu se trezeste.

Am iesit pe usa si am intrat in masina lui. Masina a pornit cu viteza din garaj si am pornit spre aeroport.

-Edward, dar nu avem bilete de avion. Spun cand asta ar trebui sa conteze ce mai putin.

-Am niste pile acolo si am reusit sa fac loc de un loc, spune in timp ce priveste drumul.

-Braga chiar e mort? Intreb cand mi-am amintit de ce a zis inainte sa iesim din casa.

-Nu i-am verificat pulsul, dar cred ca si acum zace acolo.

Da, e putin ciudata faza.

Cand masina sa oprit am iesit amandoi si am luat-o inainte. Am privit in urma mea si l-am vazut pe Edward cum ma priveste.

-Tu nu vi? Intreb nedumerita.

-Nu, eu mai am ceva treaba aici, imi zambeste.

-Asta inseamna...-