10 Gloante [H.S.]

45. Game over

... si tot odata simt o lovitura puternica care ma misca de pe loc si ma izbeste de ceva rece care creaza un sunet gros la contactul cu mine.

Ceva cald se simte pe o parte a corpului meu si ma intreb daca am murit sau ceva de genul. O respiratie repetata se loveste de fata mea si curiozitatea ma bantuie.

Ce idioata sunt.

In loc sa fiu intinsa pe jos, aproape moarte, ma trezesc pe capota unei masini cu Harry peste mine.

-Vin-o repede, ma ajuta sa ma ridic si intram in masina lui, cea pe care eram.

-Dar Niall si Barbara? Intreb speriata in timp ce ma uit in jur. Tipul pe care am tintit e acum pe jos.

Viteza pe care o are Harry ma face sa imi pun centura si sa ma tin de ea.

-De ce naiba nu m-ai ascultat, chiar asa de greu a fost? Daca nu eram eu acum erai calcata de masina. Urla si ignora intrebarea mea.

-Poate ca nu trebuia sa fi, spun si el da cu pumnul in volan facandu-ma sa tresar.

-O si tu mereu ai fost? Referindu-se la altceva.

-Nu pentru un motiv anume, spun in timp ce el rade fortat.

A decis sa taca din gura si sa continue cu condusul. Tot ce pot sa fac este sa ma abtin din a nu plange si sa ma uit pe geam.

In momentul asta imi vine sa ii urlu in fata motivul pentru care nu am fost langa el cand avea nevoie si toate prostiile pe care le-am facut pentru el, ca sa nu sufere din cauza mea... dar ori cum nu m-ar crede si jur ca o sa-i para rau.

In schimb, nu pot sa nu observ ca el m-a salvat, daca n-ar fi fost el eu chiar as fi fost ranita grav. Si-a riscat viata pentru mine si a trecut in fata masinii, m-a luat in brate si ne-a aruncat pe amandoi pe capota masinii din care am iesit. Si-a lasat toata greutatea pe mine si eu incep sa zambesc in sinea mea. O sa-i multumesc...

Ochii mei aluneca pe fata lui Harry, care e usor incruntata dar mai linistita. Se concentreaza la drum. Are doar o singura mana pe volan iar pe degetul inelar si mijlociu cate un inel mare. Cu cealalta mana se isi sustine capul iar cotul lui se odihneste pe o adancitura a usii de la masina. Manecile de la camasa sunt sufulcate, iar nasturii de sus sunt descheiati,  scotand-ui in evidenta bratele si pieptul tatuat. Imi ridic privirea din nou la fata lui, iar acele buze carnoase si rozalii sunt usor intredeschise. Acei ochii care stralucesc ca cristalul in momentul asta se pierd in ochii mei. La dracu, imi intrerup gandurile cand observ ca se uita la mine. Ma prins cu garda jos. Imi intorc repede privirea crezand ca as putea scoate din capul lui, ideea ca m-as holba la el.

Mi-e dor de el. Foarte dor... E ca si cum ai lua drogurile de la un dependent de droguri, e ca si cum ai lu unei mame iubitoare copilul, unui adolescent libertatea, unui peste apa, unui fumator tigarile. E ca si cum mi l-ai lua pe Harry de langa mine.

E extrem de rau cand iubesti si nu esti iubit. Cand nu poti atinge acea persoana stiind ca te va refuza, ca nu vrea, ca nu te vrea. Simti ca totul se prabuseste peste tine, iar cand tot ceea ce iubesti, doresti este in mainile altei persoane iti vine sa te sinucizi.

-De ce ne oprim? Imi intrerup gandurile cand observ ca masina se opreste in loc.

-A murit motorul...

-Resusciteazal, latru.

-Asa cum am fost eu? Pufneste.

-Poftim? Zic iar el iese din masina.

Ma lasa in ceata dar prefer sa il ignor si sa il astept in masina.

Zici ca suntem intr-o poveste unde personajele principale suntem noi, dar un alt fel de poveste decat a fost cel de dinaintea nuntii lui Perrie si Zayn. Acel moment trebuia sa fie finalul unde toti sunt fericiti, iar autorul sa spune "... si-au trait fericiti pana la adanci batraneti." ... dar mi se pare ca povestea noastra nu o sa aiba un final trist.Presimt asta.

Au trecut deja minute bune de cand Harry sta cu capul afundat in motorul masinii, ma decid sa ies afara.

O briza rece imi atinge fata si ma face sa ma stramb, noroc cu vesta lui Niall care inca imi mai tine de cald. Cerul e plin de stele iar sub capota masinii asteia sta chiar un inger fara aripi, dar arata divin.

-Ai iesit... zice fara sa se uite la mine. In mana tine o cheie si rasuceste ceva, un fel de bujie.

Nu stiu ce sa zic sau ce sa fac, doar ma las cu fundul pe marginea masinii, aproape de el.

Afara e bezna totala, dat fiind faptul ca suntem pe marginea strazii, in mijlocul unui camp mare.

-De ce ai schimbat masina? Imi placea Range Rover-ul, spun si se uita la mine.

-Nu stiu, ma legau prea multe amintiri de masina aia, ridica din umeri.

Da, poate ca de aia imi placea mie.

-Inteleg... spun si imi dau seama la ce se refera. De ce te-ai alaturat lui Dom? Intreb.

-Pentru ca am vrut, raspunde sincer fara sa se uite la mine.

-E periculos, Harry si poti sa fi impuscat s-

-De cand futai iti pasa tie de mine? Ma intrerupe si cuvintele lui ma fac sa-mi maresc ochii.

-Mereu mi-a pasat! Strig la el si isi ridica capul.

-Da, mai ales atunci cand eram in coma si tu te calareai la greu cu Braga, spune si palma mea ii intoarce obrazul.

-Habar nu ai tu prin cate am trecut ca sa fiu din noi aici, langa tine, iar tu dai totul peste cap. Unde e Harry cel dulce, iubitor si romantica?Ba chiar pervers? Ridic mainile in latera.

Avea fata rosia si se putea observa cat e de nervos si iritat de situatie, iar in ciuda acestui fapt raspunde in cel mai linistit mod.

-A murit, si inima mea se sparge in mii de bucatele.

Ma enerveaza la culmea situatia asta si parerea me e ca merit mai mult, dar Harry ma face sa cred incet-incet ca eu sunt de vina pentru toate astea. Ma ignora si asta ma infurie si mai mult.

-Vorbeste cu mine! Strig si ii iau cheia din mana, aruncad-o pe motorul masinii.

-Doar pleaca si lasa-ma naibii in pace! Striga puternic la mine.

Ochii mei incep sa lacrimeze, si nu ma mai pot abtine sa nu plang. Oftez si ma uit la el cum ma ignora in continuare. Ii arunc o ultim privire inainte de a pleca. Stiu drumul spre casa, si stiu drumul spre o alta viata. De indata ce ajung acasa imi iau la revedere de la Dom, Niall si Barbara, si o sa plec departe de toti... intr-un loc unde sa fiu fericita chiar daca nu cu Harry.

Aici s-a termina tot, totul. Aici e momentul in care autorul incheie povestea, deoarece relatia dintre Vanessa si Harry s-a incheiat. Momentul in care amamdoi isi dau seama ca nimic nu ii mai leaga si poate e mai bine sa plece fiecare pe drumul lui. Isi dau seama ca iubirea nu e totul si ca e nevoie de mult mai mult de atat, incredere. Totul parea un joc, si inca este... dar poate ca unele personaje s-au plictisit sa joace jocul asta, iar autorul spune "Game over."