10 Gloante [H.S.]

37.Complice

Am luat avionul spre New York, iar pe urma un taxi spre casa. Partea proasta e ca nu ma simt de loc bine, si nu ma refer fizic. A doua parte proasta este ca afara e deja lumina, si mi-e frica ca sa nu sa se fi trezit si sa ma prinda .

Tot cea ce vreau este... sa stau. Sa stau si sa nu ma gandesc la nimic. Ma simt ca un corp fara viata, dar totusi care misca. Parca am ramas fara sentimente si ma simt atat de indiferenta. Ma intreb cum naiba sa intru in casa si mai ales cum sa-mi scot din cap acele amintiri urate. Credeam ca sunt capabila sa lupt asupra tuturor pentru a-mi obtine telul. Credeam ca sunt femeia putere si pot fi eroina lui Harry. Credeam sunt sufficient de puternica incat sa trec peste toate pentru a ajunge la ce am fost odata, dar simt un gol in stomac doar gandindu-ma ca am tipul ala e mort.

Ma intreb ce se intampla in acest moment, in acea camera de spital.

Cand am ajuns in fata casei am usurat bucuroasa sa vad ca masina lui Braga nu e acasa. Ochii mei au fugit dupa balcon camerei mele si cand am gasit-o unica intrebare a mea a fost "Cum naiba te urci acolo, Vanessa?" Dar stai, din moment ce Braga nu e acasa pot intra linistita pe usa.

Zis si facut. Am deschis de indata usa casei fara nici o teama si am pornit spre scari.

-Pot sa stiu unde ai fost? Rasuna vocea calma a lui Braga, iritandu-ma.

-Afara, ii spun calma si ma intorc spre el. Aveam doar basca pe cap, ochelarii imi erau in mana.

-Asta nu e raspunsul pe care il asteptam.Isi baga mainile in buzunar.

-Si care e raspunsul pe care il asteptai, imi inclestez dintii la el. Idiot.

-Ei bine... spune si se apropie de mine pana ce ajungem la acelasi nivel. Este doar cu cateva degete mai mare ca mine.-Tu sa-mi spui.

-Conteaza ca sunt aici, nu? Spun si sunt nevoita sa imi intorc fata deoarece respiratia lui ma bate in fata, si nu am nevoie sa respir aerul lui. Singura persoana care facea ca respiratia lui sa-mi mangaie pielea era Harry. Si el o sa ramana in continuare.

-Cam... da, spune sarmant. Chiar nu stiu ce vrea sa urmareasca, dar daca mai sta asa de aproape de mine o sa-i vomit in fata si asta ar fi pentru mine o placere.

Distanta dintre noi era aproape inexistibila si cand a observat ca mi-am intors capul sa nu-i mai simt respiratia pe mine, degetele lui au alunecat usor pe maxilarul meu, facandu-mi parul de pe ceafa sa se ridice.

-Ia mana de pe mine daca nu vrei sa te pocnesc in fata! Strig la el si se da in spate razand si cu mainile ridicate in lateral semn ca se preda.

Imbecil, ce crede? Ca se poate apropia de mine? Sper sa fie ultima actiune de acest gen din partea lui.Acum am nevoie de o baie. Inca ma simt ca un rahat si o baie fierbinte ajuta sa scap de raceala care probabil urmeaza sa o am, ma scapa de mizeria lui Braga lasata pe mine si ajuta sa ma gandesc mai lipede. Cred.

I-am aruncat o ultima privire aspra lui Braga si am urcat scarile. Pot spune ca am scapat destul de usor. Ma asteptam sa fiu inchisa intr-o camera intunecata si fiu torturata.

Cand sa deschid usa camerei mele un tipat puternic insotit de un sunet ascutit sa auzit din camera de viz-a-vi. Curiozitatea domina din nou in corpul meu si ma face sa ma indrept spre acea usa. Dar faptul ca nu trebuie sa ma bag in chestiile altora si ca nu ma intereseaza nimic din ce se intampla in familia asta nenorocita ma opreste. Dar ce naiba?

Deschid usa acelei camere incet si privirea imi sare pe o persoana care zace pe jos. Nu ii pot vedea fata dar banuesc cine e.

Ma apropiu incet de acea persoana si parca mi se face mila.