10 Gloante [H.S.]

58. Pianul

Un miros puternic de cafea si un zgomot silentios imi zgarie somnul, facandu-ma sa-mi deschid usor ploapele. Imaginea e in ceata, asa ca clipesc de mai multe ori, pana ce-l zaresc pe Harry cu spatele la mine. Muschii spatelui sau incordandu-se intr-un mod regesc prin camasa lui .

Imi ridic capul si observ ca, inca sunt insinsa pe masa acoperita de paltonul lui Harry, iar peste mine camasa lui de aseara. Sunt goala, iar fiorii de aseara reapar.

-Buna dimineata, iubito! Cum ai dormit? Se intoarce Harry spre mine cu o cana de cafea neagra.

-Mirific, ii zambesc in timp ce ma ridic sa i-au cana de cafea, dar camasa automat cade de pe pieptul meu si imi deschopera sanii.

Nu ma obosesc sa-l ridic, Harry a avut destula parte de ei, insa nu pot sa nu-i observ zambetul.

-Te-as saruta chiar in momentul acesta, dar cana aia e prea plina, iar pielea ta e prea alba si fina ca sa indure temperatura unei picaturi de cafea.

Separe ca scumpul meu iubit radieaza de fericire din motive necunoscute, facandu-l sa fie romantic. Sper sa fie asa mereu.

-Nu sunt chiar asa fragila, ii spun razand iar el doar zambeste, pupandu-ma pe frunte.

-In preajma mea esti! Ofteaza in timp ce se intinde dupa scaun, il intoarce cu spatarul spre mine si se aseaza. O, Doamne.

Daca se mai comporta asa o sa sar pe el.. o sa fie nevoit sa continuam partea a doua de aseara, care a fost una destul de lunga si plina. Plina din toate punctele de vedere.

Ma uit mai atenta la el si de abia acum observ ca este imbracat elegant, in haine fine. Nu-mi amintesc sa fi venit cu ele de aseara.

-De ce esti imbracat asa? Ma incrunt de curiozitate. Ba mai mult. Pana aici ii pot simtii parfumul iar parul lui imi atrage degetele prea lasciv, asteptand ca eu sa-l ravasesc.

-Plec la servici. Spune neutru iar eu pufnesc in ras.

-Harry, stiu cu ce te ocupi, si tu stii cine sunt. Asa ca spune-mi. De unde ai hainele alea si de ce?

-Bine, bine, chicoteste. Am dat o tura pana acasa sa ma imbrac, apoi am venit inapoi, sa te intampin de buna dimineata. Imi zambeste.

-Asta nu e tot, continua. Il indemn iar el ofteaza.

-Azi plec la o agentie de masini privata cu o echipa. O sa punem mana pe o masina, o aducem acasa si o inmanam unei persoane. Aflu traseul, il trimit echipei, iar ei o sa fure masina.

-Oh, avem treaba azi. Mormai in timp ce iau o gura din cafeaua aromata. De acum in colo stiu exact cine o sa-mi prepare cafeaua.

-Vrei sa spui ca eu am treaba, tu o sa stai acasa si o sa gatesti, rade.

-Haha, nu. Devin serioasa. O sa vin si eu.

-Iubito, e periculos si mai mult ca sigur o sa fie o ploaie de gloante. Nu esti obisnuita cu asa ceva, plus ca nu sunt sigur ca o sa te descurci.

-Nu ar trebui sa subestimezi un Torreto, stii? Ii fac ochi dulci intr-un mod laudaros, iar el isi coboara ochii spre sanii mei, din nou.

Cred ca eu in tot acest timp purtam discutia cu Harry, dar el ii purta cu sanii mei.

-E vorba de Lamborghini Veneno, clipeste de mai multe ori in timp ce ma inec cu cafea, facand sa se verse pe mine.

-Veneno?! Ultimul model de pe piata? Aproape strig iar el isi sterge buza de jos cu degetul mare.

-Acum intelegi de ce e complicat?

-Harry, sunt doua exemplare in toata lumea, si toate sunt official vandute. Cum ai de gand sa furi o masina de trei milioane de euro? Creierul meu proceseaza informatiile citite de acum cateva saptamani, pe care el sigur le stia deja.