10 Gloante [H.S.]

27.Personaje noi

-Nu, Vanessa! striga Harry tare si fata i se schimba in ingrijorare cand observa ca fac pasi spre oamenii rai.

-Taci dracului din gura! strica la Harry ce-l ce tinea pistolul spre el, si am inchis ochii cand a strigat. Sunt pregatita petru ori ce. Unul din noi tot o sa fie omorat, si prefer sa stiu ca acela sunt eu.

Pasii mei erau mici, vroiam sa ma asigur ca Harry o sa fie eliberat. Lacrimile imi curgeau instantaneu, si pe tot acest parcurs il priveam pe Harry, gandindu-ma ca poate o sa fie pentru ultima oara cand o sa-l mai vad. Plangea, plangeam. Nimeni nu putea sa faca nimic, risca sa fie omorat.Nunta lui Zayn si Perrie sa distrus si numai din cauza mea.

-Mai repede, papusa. Nu avem timp toata ziua. Mi-am strans maxilarul cand mi-a zis "papupa" si puteam auzi cum imi trosnesc dinti in gura de nervi. Nu mai puteam privi fata trista a lui Harry, am privit in paman.

-De unde sa stiu ca atunci cand o sa ma predau, o sa-l lasati pe Harry? spun si ma dau inapoi cativa pasi.

-Pai daca vrei va luam pe amandoi, spune razand si mi se facu scarba.

Si il priveam din nou pe Harry, vroia sa urle, sa strige, sa ma apere dar blestematul ala de pistol era pe el .

-Te iubesc Harry, zic cu ochii in lacrimi si in urmatoarea secunde oamenii lui Braga m-au prins si l-au aruncat pe Harry departe de noi. Insa tot era amenintat cu pistolul.

Ma smuceau si ma trageau, incercam din rasputeri sa imi apar burta, sa nu fie lovita astfel incat sa pierd copilul. M-au urcat in masina in cel mai oribil fel, lipindu-ma de bancheta din spate. Harry si cu ceilalti au fugit dupa noi, dar un zid de gloante i-au oprit.

Ochii mei au fost acoperiti si mainile legate, insa puteam simtii cum au pornit masina si era o viteza mare, deoarece eram lipita in scaunul din spate. Plangeam, dar lacrimile erau ascunse de acea bucata de carba, care imi bloca vederea.

In masina eram eu si inca doi, vorbeau insa nu le intelegeam limba. In cele din urma telefonul unuia din ei suna si in masina se lasa linistea... pentru un moment.

-Da, sefu. spune si ma bucuram ca vorbeste din nou pe acea limba pe care o inteleg si eu.

-....

-Da, am rezolvat-o.

-...

-Bine, sefu. O sa ne distram putin cu ea si apoi vedem cu-i o dam, spune si un raset umple masina. Zeci de ganduri si scene imi apareau in minte si doar ma scarbeam mai tare. De ce fac asta? Au reusit sa-l omoare pe tata, sper doar ca n-a facut Dom ceva.

Masina se opreste brusc, iar din cauza asta ma balansez putin in fata. Usa din spate se deschide si 2 brate puternice ma ridica si ma pune pe picioarele mele.

-Misca, spune unul din ei iar eu tresar, facandul sa rada.

Mi-a dat jos chestia aia de pe ochi si am vazut din nou, dar o imagine neclara tot se vedea creandu-mi o durere de cap. Am intrat intr-o cladire uriasa si veche din pustietate. Cocul facut azi dimineata era inca intact, doar cateva fire electrizante ici-colo. Rochia mea crem era sifonata si picioarele ma dureau putin de la tocuri.

Pe jos era gresie alba, dar era extrem de murdara si mirosul de aici iti taie respiratia. In colturile peretilor puteai vedea panzele mari de paianjen care sigur sau format cu anii. Apoi am intrat pe un coridor lung, cam de 50 de m. Totul era intunecat si de abia se vad 4-5 luminite pe tavan, care lumineaza foarte slab. Tocurile mele formau un sunet ascutit cand facea contact cu gresia murdara de pe jos, cea ce il facea pe animalul de langa mine sa se enerveze.

- Termina dracului cu sunetul asta! spune si ma strange mai tare de mana, care aproape era paralizata. Simteam ca sangele nu mai circula .

-Ma strangi prea tare si ma doare! ii strig in ureche, dar ma strange si mai tare facandu-ma sa ma stramb.