10 Gloante [H.S.]

21. Orgoliu

In capul meu rasuna un sipuit enervant,  acel miros neplacut care nu mi-a placut niciodata, iar acel pat mare pe care l-am simtit ultima oara acum 4 luni, cand eram pe moarte. Cand deschid ochii incet totul apare in ceata. Eram intr-o camera de spital, peretii erau albi . Privirea imi cade pa antebrat. In mana aveam un ac. Am privit mai jos si mi-am vazut bandajul, amintindu-mi totul. Mi-am ridicat usor capul cu speranta de a ma aseza in sezut, dar o greata a venit pe mine astfel incat sa imi stramb fata. Bandajul era usor insangerat si nu puteam sa nu imi iau gandul de la Harry. Ne-am certat din cauza mea. Cand o lacrima mi sa scurs pe obraz, mi-am dus dosul palmei sa o sterg.

Usa camerei mele se deschide si ma calmez putin cand il vad pe Zayn in tocul usi. Imi zambeste timid si se apropie de mine.

-De ce ai facut asta? intreaba si se aseaza langa mine.

Eu doar mi-am aplecat capul si o alta lacrima si-a facut intrarea. Zayn imi ridica barbia cu degetele lui lungi de pianist.

-Vanessa, uita-te la mine. spune si ma uit in ochii lui ca ciocolata amaruie. Ma linisteste prezenta lui.Te rog sa nu mai faci asta in viata ta, promiti? adauga el.

Am dat usor din cap in semn afirmativ. Nu puteam crede ca am ajuns in halul de a ma taia.

Mi-am aruncat privirea din nou spre Zayn.

- E aici? intreb putin ezitand.

Fara a mai intreba la cine ma refer, si-a dat seama ca ma refer la Harry. A dat din cap si un "da" ia iesit din gura. Mi-e dor de el. Mi-e dor sa ii vad corpul in fata mea, sa il vad cum isi linge buzele, cand isi da parul la o parte cu o singura mana, cand ma priveste si brusc zambeste, cand il aud respirand, cand imi mangaie pielea, cand ma saruta, cand imi spune " iubire".

Gura lui Zayn se se deschide putin, semn ca vrea ceva, dar pe usa intra asistenta.

-Puteti iesi va rog, trbuie sa o consult. spune zambind spre Zayn, iar Zayn iese.  Dar nu inainte de a-mi plasa un sarut pe frunte.

Tot ce se auzea era zumzetul facut de asistenta. Isi scoate siringa si indreapta acul spre mine, panicata o intreb.

-Ce faceti?!

- Trebuie sa iti fac o injectie, spune si se apropie de mine dar ma dau in spate.

- Si perfuziile?

-Este un lichid care nu se da in sange. Va rog sa va dezveliti piciorul.

-Este necesar? intreb si ma stramb.

- La ce rana adanca aveti, as zice ca da.

De mica am avut fobia asta de injecti. Mama imi dadea injectii in fiecare zi, era un fel de calciu. Dureau al naibi de tare si eram gata sa fug de acasa. Da, mama era asistenta inainte. Acum e arhitecta, dar se intalneste cu iubitul ei... cica.

Imi dezvelesc piciorul nehotarata si las loc asistentei sa treaca. Nu puteam privi, dar m-am ingrozit cand am simtit acea vată plina cu spirt pe pielea mea. Asistenta a inceput sa sufle spre acel loc, pe urma am simtit acul rece pe piele. Am strambat din nas si am incercat din rasputeri sa nu urlu atunci  cand infigea acul in mine. Totul a durat 30 de secunde, iar la sfarsit cand sa-l scoata afara a durut si mai tare. Un icnet mi-a iesit din gur, la fel si un "Au!".

Asistenta era putin amuzata de mine. Nu ma mir, faceam mai rau ca un copil mic.

-Domnisoara, daca va ies bine analizele puteti pleca chiar maine. spune zambind iar eu am dat din cap. O sa va pun somnifer in perfuzie ca sa puteti adormi.

Dupa ce a injectat somniferul in perfuzie si a plecat, baietii si-au facut aparitia. Louis, Liam si Niall.

-Surpriza, Vanessa. In mana lui Louis era un ursulet mare de plus.