Lagarul iubirii : Auschwitz

Capitol III

,, Nimic nu e întâmplător...,,

Dimineața următoare a venit cu pași repezi trezind femeile din baraca 10. Defapt .. dimineața a fost doar martora căci vreo 3 SS.iste, printre care și kapo.ul au dat buzna lovind paturile cu bastoane și urlând ,,Trezirea! , Trezirea!,,
Ines era obișnuită cu astfel de țipete așa ca se conformează ordinelor coborând din pat. In schimb Gerdei i se părea lamentabila aceasta trezire brusca.

- De ce la ora asta? Mârâi Gerda...

- Avem apelul de dimineață....trezește.te ca altfel le vei enerva ! A urmat un gest amenințător din partea lui Ines.

S.au încolonat toate în fața baracii în câte 3 , 4 rânduri parcă nesfârșite. ,,Trezitoarele,, verificau șirurile uitându.se urat....
Și oricât încerca să închidă ochii , deja era prea târziu căci somnul îi muri...

Peste mai bine de jumătate de ora ,în care au stat ca scândurile pe gard, sosește și doctorul Mengele însoțit de doi asistenți.
El arăta bine....părea bărbierit , aranjat , energic....pentru astfel de ,,îngrijire,, trebuia sa se trezească pe la 4 știind ca acum era 6.30. Deci....
Unul din asistenți i.a înmânat o lista cu , probabil, toate numerele care sunt cazate în baraca 10..
Așa ca și.a început plimbarea meticuloasa printre rânduri analizând și completând.
Gerda se afla în ultimul rand , deoarece a ieșit printre ultimele leneșe afară .
A coborât capul uitându.se la papuci...zâmbea știind ca sunt papucii ei preferați iar aceștia nu au fost luati de Munte. Doar atât a putut păstra de acasă...
În mai puțin de 15 minute observa ca încălțămintea îi este umbrita....semn ca cineva sau ceva a acoperit razele luminoase ale soarelui. Oare cine?
A ridicat revoltata capul iar în fata ei se afla doctorul care i.a dăruit o privire înfricoșătoare.

- Numărul? Întrebă acesta căutând prin lista.

- Ce număr ?

Gerda nu avea habar de vreun, ,număr,,... Incă era supărată ca i.a întrerupt admirarea pantofilor.
Mengele a dat lista asistentului și ,zâmbind sarcastic, i.a luat mana reușind sa citească numărul A/4000..

- Acest număr....spuse el lăsându.i înapoi mana libera.

,, Aaa....Gerda Rosenberg este acum un simplu număr A/4000...Ce fascinaant...,,

Îngrozitorul apel s.a încheiat când doctorul a plecat fluierând o arie dintr.o opera de.a lui Wagner...Gerda o știa foarte bine deoarece o asculta zilnic. Un fluierat impecabil săvârșit cu un calm absolut....

A vrut sa intre înapoi în baraca însă Ines o opri...

- Nu intra ! Trebuie sa mergem sa luam masa...

Cuvântul, ,mâncare,, îi răsuna în cap nechibzuit....Nu a m.ai mâncat de când a făcut fabuloasa excursie cu trenul....

Au primit câte o imitație de bol din tabla unde se afla tot o imitație de supa....

- Asta ar trebui sa fie supa de legume? A întrebat fata ingretoşata..

Când era mica iubea sa se joace de.a gătitul....făcea mâncare din pământ cu apa , buruieni și pietre...cam așa arăta mâncarea aia...Ba din contra ! Mâncarea gătită de ea cu pământ și iarba arăta mult mai apetisant....

- Eu zic sa nu faci mofturi și sa mănânci căci nu vei primi ceva mai bun....Niște femei au refuzat sa o mănânce, ca na la ele acasă nu erau decât creveti și curcan pe masa , iar acum sunt în Împărăția Cerurilor.

Auzind spusele prietenei sale se apuca imediat sa soarba....Oribila și la aspect , și la gust. Dar suporta și continua.....

Femeile au terminat de ,,mâncat,, primind de la niște prizonieri cu vechime lopeți și sape.

- Munca te eliberează, fata mea....i.a zis Ines ironic.

Au plecat toate spre tipica locație a detinutelor.....Pentru Gerda nu era deloc tipica...Nici nu știa unde se duce...
Trebuiau sa sape o groapa mare aproape de crematoriul II. Bineînțeles ca pentru viitoarele cadavre...
După 1 ora de munca , Gerda își aduse aminte ca viața e darul cel mai de preț așa ca trebuie să.l irosească cât poate ea de bine....A început sa cânte și sa danseze în timp ce lucra.....Nu.i păsa de nimeni ....Celelalte muncitoare se uitau la ea cu dispreț, altele cu frica , altele zâmbeau și râdeau......Nici soldații care le păzeau nu au făcut nimic....Se ghionteau amuzându.se de gesturile Gerdei.
Mengele ieși, îmbrăcat în halat , dintr.o baraca alături de o pereche de gemeni și o zări pe Gerda cântând un cântec pe care chiar ieri l.a fluierat și dansând cu sapa...
A chicotit oprindu.se sa o vadă din depărtare.

Fericirea Gerdei i.a încărcat pe toți cu o binedispunere rar întâlnită la Auschwitz....prizonierilor chiar revenindu.le speranța că vor supraviețui.

La finalul muncii , pe la ora 4-5 , se duc înapoi pentru a manca. Wow ! De data asta au și pâine....o pâine care mai mult ca sigur nu e din faina dar e binemeritata.....

- Voi veni pe drumul principal...vreau sa iau o gura de aer....ii spuse lui Ines

- Bine , ne vedem în baraca !

Mergea fericita printre blocuri călcând ușor .....atâtea clădiri, blocul 6, 5,7,8,4,3......număra în continuu.
Doctorul venea din partea opusa vorbind cu niște soldați SS....De data aceasta nu se va mai lovi de el pentru ca l.a văzut. Sau așa spera... Se da la o parte lansându.i sa treacă însă , Mengele încetinește rămânând în fata ei..
- Pe tine te căutam..

- Pe mine ?

- Te aștept la mine în cabinet......cântăreațo - îi șoptește acesta la ureche zâmbind și plecând...

,,În cabinet?..,,