Lagarul iubirii : Auschwitz

Capitol XII

,, Ne luptam pentru mândrie, nu pentru victorie ,,- Daria Cretu

Cu toate ca Gerda se simțea bine în brațele doctorului, ura pe care o avea în suflet a făcut.o sa.l desprindă rapid. Josef a apucat.o de braț și a început sa meargă alături de ea.
Deja , de la intrarea în cabinet , ea a știut ce sa facă. Era scârbita de același aer de spital , biroul....
S.a așezat pe pat stand cu bărbia la piept în timp ce Josef a luat un plasture din dulap și s.a lăsat pe vine în fața ei...

- Căluşul ți.a iritat buza inferioara , a spus el punându.i plasturele.

I.a examinat , încă odată, urechile și ochii ca sa se asigure ca totul e în regula , în tăcerea sumbra a fetei.

- Înțeleg ca probabil, defapt mai mult ca sigur , a durut dar te rog, eu te rog de data asta, sa nu mai reacționezi așa..fac testele astea și cu gemeni, copii de 8 - 10 ani și nu fug sau urla cum urli tu....Oricum ele nu se opresc aici , vor fi mult mai......insuportabile.

Gerda ,cu lacrimi în ochi , a săltat privirea și s.a uitat la Mengele trista. Doctorul a zâmbit și i.a pus fața intre palmele sale , ștergându.i lacrimile.
Ridicându.se , a ieșit din cabinet fără ca el sa o opreasca. Plângea cu lacrimi amare gândindu.se la aceeași întrebare ,,Tu știi cine sunt si ce fac?,, Acum știa.
Perla a zărit.o pe fata dar a auzit și plansetul ei ,făcând.o confuza.
Ajunsa în baraca , a dat navala patului continuând sa plângă în perna. O dureau urechile iar lacrimile îi provocau o senzație înțepătoare de umezeala.
Nimeni nu a avut curajul sa o întrebe ce a pățit însă, Avia, abia intrata s.a grăbit sa ajungă la ea ...

- Ce s.a întâmplat , draga Gerda? De ce plângi?

- Orice ar fi aici , vreau sa plec! Vreau sa citesc , sa stau cu prietenii, sa cant , sa mă bata tata la cap sa.mi găsesc pe cineva cu care sa.mi fac o familie ....Aici, nimeni nu zâmbește, nimeni nu cântă....De parcă ar fi închisoare. Și doctorul ăla...

- Tuturor ne este dor de casa dar trebuie sa ne acceptam soarta. Ce legătură are doctorul Mengele? Doar dacă esti...

- NU SUNT ÎNDRĂGOSTITĂ DE EL! S.a răstit Gerda pe un ton iritat...sau așa cred...

- Fata frumoasa , se vede ca îl placi ,măcar puțin. Într.adevar , Mengele e un barbat....perfect. Dacă nu eram căsătorită, mă îndrăgosteam și eu....

- Da dar nu o sa.l iert niciodată pentru ce mi.a făcut!

- Te referi la testele medicale? Ăsta nu e un motiv pentru a nu te îndrăgosti...Pana la urma, e doctor, nu? Asta e meseria lui....Și noi facem sute de teste , foarte , foarte , fooarte dureroase....Dar nu îl urâm...Față de ceilalți naziști, e diferit....E amuzant , elegant ,sociabil , zâmbitor, calm , atent , frumos , tânăr, chipeș , șarmant, onest , amabil , prietenos....Zise Avia cuprinsa de gânduri..

- Nu știu ce sa spun....

Perla , intră și ea în baraca cu o expresie a fetei , aparent senina ducându.se către fete.

- Drăguțo, ce ai patit?

- A facut teste medicale și mna..știi cum e ca doar facem și noi...

- Aaa ,mi.am dat seama după plasturele de pe buză...Ți.a pus caluş la gura , nu?

Gerda doar a dat din cap , răspunzând afirmativ..

- Și ție ți.a pus , Perla. La primele teste , ai fost singura care a țipat....

- Taci , Avia ! Totuși , chiar dacă ai o ură sufleteasca, ochii tot iti sunt dilatați , semn ca încă îl placi...

-Mă disperi cu un dilatat....A răspuns Gerda pufaind

- Fiindcă așa este , apropo....Chiar , la următorul test , am sa mă uit și în ochii doctorului ...încep sa cred ca și Mengele ține un pic la tine...

- Ei ,da de unde...

- Hmm....Haide și ne mai plimbam pe afară ...Aerul proaspăt te va ajuta..

- Bine ..

Au ieșit toate trei începând sa colinde împrejurimile. Putina răcoare , același soare timorat....deținuți cu zdrențe vărgate , naziști....
La un moment dat , li s.a ivit o intersecție. În stânga, mergeau spre barăci iar în dreapta , drumul principal ,cu pardoseala din beton , unde se aflau toate blocurile...inclusiv cabinetul doctorului Mengele...

- Acum? În ce direcție? Ispiti Avia..

- Sa mergem la stânga, va rog...Nu vreau sa trec pe acolo..

- Gerda, nu poți trai așa , in frica,pana la nesfârșit. Mergem în dreapta! A spus Perla pe un glas autoritar...

Călca sfioasa pe betonul rece , uitându.se fricoasa la picioare...

Mengele ieși, fix atunci , din block.ul 8 , în uniforma civila , cu o mapă cu acte , singur. Se îndrepta spre cabinet când le.a recunoscut....

- Am trecut de block.ul 10 ? A întrebat Gerda ridicând capul .. La naiba! Mengele....

- Bună ziua , domnule doctor ..

- Mâine , după masa de prânz, veniți direct în laborator. Aveți grija sa nu răciți căci e cam rece afară și am nevoie de voi sănătoși. Ziceți.le și celorlalți pitici....

- Cu siguranță , domnule..

- La naiba , la naiba , la naiba - isi șopti fata coborând privirea nedorind sa.l vadă....

- Ah, căntăreața....Cum te mai simți?

Nu spuse nimic pana sa dea replica in locul ei , Perla..

- Se simte bine , nu prea doreste sa vorbeasca..

Și Gerda si Josef s.au uitat surprinși la pitica..

- Mmm, să mă anunti cand ,,doreste sa vorbeasca,, fiindca o sa am nevoie de ea..

- IN NICIUN CAZ! S.a zbierat fata irascibila...

- Uite ca ai vorbit ...Am crezut ca faci pauza vocala.

- Oare de ce fac pauza vocala numai când trebuie sa vorbesc cu tine? Zise batjocoritor....

- Ă, nu știu cu exactitate , deoarece numai mie îmi cânți? Râdea Mengele privind.o diabolic.

- Nu ți.am cântat niciodată!

- Ia mai gândește.te...A zambit el plecând....

Gerda a rămas pironita gândindu.se....Brusc, făcu ochii mari și se răsti șocată.

- Amfetamina!

Doctorul a auzit.o și s.a uitat înapoi ,cu coada ochiului, rânjind...