Lagarul iubirii : Auschwitz

Capitol XXIV

,, Trăim pentru a lupta și luptam pentru a trăi ,, - Daria Cretu

Amiaza si prima noapte au decurs , în fond , normal. Perfuzia i.a luat fetei durerea de cap , pășește singura , pana la toaleta și înapoi , însă puterea de a săvârși ceva mai greu....inexistenta. Nu a putut sa mănânce mai nimic, decât sa bea ceai și sa se îndoape în pastile.

A doua zi a venit doctorul în vizită cu o față îngrijorătoare. Pe holul infirmieriei fusese întâmpinat de o asistenta care ținea o tava cu mâncare....tocmai ieșise din salonul ei.

- Domnule , și eu , și celelalte am încercat sa o hrănim dar nu vrea. Chiar forțat....degeaba. Dacă continua așa va avea malnutriție.

Acesta se uita la sora medicala liniştit luându.i tava din mână.

- Poate la mine va accepta...

- Am înțeles...

Gerda şedea pe tipicul pat înconjurată de un aerul grețos de spital. Mengele a zâmbit politicos așezându.se lângă ea..

- Nu pot mânca, doctore.

- Cine spune ca nu poți? A spus el întinzându.i o lingura de supă..

A refuzat.o cu gura închisă strâns. Josef pufăi gândindu.se la un plan...

- Piticii au fost trimiși în Austria , la Mauthausen.

- Ce?! Gerda rămăsese şocata...atat de socata încât Mengele reușise sa.i bage lingura în gura.

- Funcționează! Serios , mănâncă altfel agravezi situația.

- O fac dacă imi zici sincer....Chiar au fost trimişi în Austria?

- Bineînțeles ca nu...A răspuns medicul chicotind.

- Ai câștigat , glumețule. Sunt doar a ta...

- Erai deja , rânji Mengele.

- Romantism , aroganță ...nu.mi dau seama

- Ambele...

- Supa asta parcă.i diferita de cea obișnuită...

- Da , eu le.am cerut..

-Adică?

- Adică e din cantina ofițerilor ..
ai nevoie de proteine adevărate..

- Și înseamnă ca o sa mănânc tot timpul așa? Cu ajutorul tău?

- Nu promit nimic ...

- Hmm....

Asistenta precedentă a intrat , Mengele inmânându.i tăvița..

- Ați convins.o , Herr Docktor! Te felicit dragă pacienta pentru conduită.

- Mersi ....Vorbi ea pe un glas batjocoritor..

Mengele se încruntase ghiontind.o pe fată..

- Ăă...voiam sa spun , mulțumesc.

- Mda...păi dulceață , observ ca te descurci onorabil deci te las sa te odihnesti. Spor la vindecare. Grăi medicul ridicându.se .

Pe la ora 17 , doctorul a fost excortat rapid de un infirmier din cabinetul acestuia, fiindcă Gerdei i se înrăutăți brusc starea de sănătate făcând.o sa leșine. Confuz și speriat a fugit direct la spital unde vreo 3 asistente l.au așteptat agitate...

- S.a întâmplat deodată. I.a apărut din nou durerea de cap , tensiunea a scăzut pana a leșinat. Corpul nu accepta niciun fel de medicament. Este prea slăbit...

- Prezintă febră ? Ce medicament îi administrați?

- Peste 40. Îi administram cloroform..

- Poftim?! Cloroformul va declanșa hemoragie ! - tăcu câteva secunde - Am nevoie de tetraciclină și o sală libera de operații...de acum mă ocup eu de ea.

- Sunteți sigur ? Se procedează așa când tifosul este introdus intenționat..

- Exact!

- Clara , eliberează sala 4! Ilonka, pregătește pacienta.

Aici , în schimb , Mengele a oprit sora medicala în a da comenzi...

- Pe pacienta o iau personal.

- Cum doriți .

Micuțul grup s.a răsfirat prin toată clădirea, fiecare ocupându.se de sarcina sa : O soră medicală pregătea camera , alta substanțele , alta procesele.
Josef a cărat.o pe Gerda , inca lesinată, în brațe pana în sala de operații predând.o mesei imense din marmura unde va fi operată.

Asistenta care avea sarcina sa aducă substanțele, apăru cu o cutie de tetraciclina pe care i.a dat.o doctorului, însă şovăi ....având o față mohorâtă.

- Doctore, am fost anunțată ca abia mâine vom primi morfina.

Acesta îi răspunde scurt și rece de parcă n.ar fi nimic grav ....

- Operăm fără anestezie .

- Herr Docktor ....sunteți sigur că....intr.un fel nu e posibil....fiindcă...........ăă...

- Și ce.ai vrea sa fac? A întrebat Mengele nervos. Pana mâine tifosul o va ucide! Iar eu nu mă joc cu viețile oamenilor!....Defapt, mă joc dar nu cu viața ei!

- Ar mai exista o metoda.....spuse ea zâmbind trist catre Gerda.