Lagarul iubirii : Auschwitz

Capitol XLV

,, Argumentul meu e mut , e doar pentru mine ..,,

- Ah...Gerda ! A țipat Josef nervos.

Fata a început să alerge pe coridor dezinvolt luându-si cuțitul de sub rochie și încercând să deschidă ușa principală spre scările către parter . Fix când să iasă , doctorul psihiatru apăru înlăturându-i minutios cuțitul și tinând-o forțat .

- Putem face asta toată ziua ...sau îl chem pe doctorul Mengele să o facă !

- Dă-mi drumul!! Nu sunt nebună ! Voi nu înțelegeți !!

După ce s-au zbătut grozav , a putut să se desprindă de psihiatru și să fugă . Insă , a văzut că niște asistente urcă scările , a fost nevoită să o ia la dreapta , pe un alt hol de la etajul 1.

,,O să scap de voi ! O să reușesc ! Sunt puternică ! ,,

Se uita aproape numai înapoi , cu frica în sânge de a nu fi prinsă ...Dar , din concentrația spatelui , Mengele își făcu prezența în fața ei astfel Gerda izbindu-se puternic de trupul lui . Se zbătea , tipa , pufăia ...se comporta exact ca o persoana cu probleme mintale . Degeaba . Mengele o strânsese tare in brațele sale , cu 0% șanse ca ea sa evadeze .

- Shhh , îi șopti el cu un zâmbet plin de satisfacție .

- Vreau să plec de aici.. !! Plângea Gerda , agitația crescând teribil de mult . Să se ducă dracului sanatoriul ăsta!

- Dacă se duce dracului , te duci și tu , draga mea pacientă .

- Josef ...înțelege că nu sunt nebună ! Locul ăsta mă înnebunește !!

- Am observat.......zise Mengele rânjind , gândindu-se la buza mușcată. Da potolește-te odată ! Mi-au amorțit mâinile !

- Atunci dă-mi drumul !

- Bine...a răspuns doctorul privind după umărul ei și surâzând diabolic.

Si-a retras mâinile , continuând să surâdă , iar ea a fost preluată de cele doua asistente de pe scări , neputând nici macar să-si miște un deget in timpul scurtei ,,lăsări în pace ,,.

- Te urăsc ! S-a uitat Gerda la el cu ură .

- Ne vedem in laborator , scumpo....

Și cei doi au plecat în direcții diferite ; Gerda , împotriva voinței ei , la laborator iar Mengele intr-un birou .

- Ce o să fac aici? O sa fiu ,,tratată,, pentru ,,nebunia,, mea inexistentă? A întrebat Gerda împinsă inăuntrul încăperii horror.

Asistentele nu au scos un cuvânt ci au așezat-o pe o targă , i-au legat picioarele și mâinile cu niște curele si i-au șters tâmplele cu o vată îmbibată într-o substanță . Gerda era speriată , confuză , sceptică , nervoasă privind în jur la laboratorul acela straniu. Avea același sentiment ca atunci când a făcut testele medicale în Auschwitz ...chiar mai puternice .

Mengele a intrat îmbrăcat în halat , cu tipicul sau mers elegant , cu chipul frumos si cu vestita uniformă nazistă pe dedesubt. I-a făcut cu ochiul feței și si-a îmbrăcat mâinile în mănuși de cauciuc .

- Frumoaso , ce vei face acum te va ajuta enorm de mult în vindecare. Nu dau nume terapiei dar tot ce vreau de la tine este să fii calmă ....

- Vrei cam multe ......spuse ea pe un ton ironic și plin de ură .

- Așa este , nu ? Adevărul e că am cerut ceva care oricum există....cu-re-le-le , despărți el cuvântul în silabe punându-i o bucată de material in gură și o lampă chirurgicala imensa in ochi .