Lagarul iubirii : Auschwitz

Capitol XXV

,, Dumnezeu i-a făcut pe oameni incompleti, tocmai ca sa aibă nevoie unul de altul ,,

- Ce metodă?

- Pai , domnule doctor....putem amesteca evipal cu somnifer și.l injectăm cât timp este leșinată.

- Sa.i prelungim leșinul drept înlocuitor al morfinei? Dar poate intra în comă sau paralizie! Nu cred ca metoda ajută.

- Într-adevăr , dacă nu ne grăbim , da. Are eficiență căci fata n.o sa simtă deloc durerea.

Josef era confuz în legătură cu vorbele femeii dar a acceptat propunerea . Operația poate începe!

Gerdei i.a fost administrată compoziția. Totul rezolvat cu calm și cooperare . Mengele se concentra profund gândindu.se doar ca va fi bine. Își dorea enorm sa o vadă sănătoasă alături de inocența sa incontestabila. O singura greșeală poate conduce la lucruri îngrozitoare.

După folosirea celeilalte substanțe ,tetraciclina , el si.a îndemnat unul din ajutoare.

- Bisturiul!

Acum urma momentul deciziv. Cuțitul aluneca ferm pe abdomen prelingându.se un firicel de sânge. Bacteria provocatoare tifosului se extinse mult așa ca trebuia eliminată . Dexteritatea medicului dobândită în ani a redus frica. Totuși exista ....Fara sa tremure , ca un adevarat chirurg specialist.

A durat un jumatate de ora pana cand...

- Oh , nu !

- S.a intamplat ceva , Herr Docktor?

- Da...tifosul a patruns in sange ! Am nevoie de o tranfuzie cu RH negativ! Urgent !

- Helene ! Strigase o asistenta....Du.te la etajul 2, in camera 10 si adu iute un ser cu sange !

- Nu se duce nicaieri ! Ordona Josef. Dureaza prea mult !

Deodata isi aduce aminte că la criza de osteomelita pe care a avut.o in 1935 , acel specialist i.a zis ca are RH negativ , asa ca fara sa mai stea pe ganduri ia o seringa goala si introduce acul in vena mainii stangi , luand o cantitate măricica de sange. Observa atent ca tranfuzia a reusit iar corpul fetei l.a primit numaidecat . Asistentele ramasese surprinse de gestul lui . Foarte surprinse.

- Ne apropiem de sfârșit. Grăi Mengele liniștit că aproape se va termina toată agitația .

La final , surorile medicale au curățat încăperea , alături de pacienta așezată încă pe masă cu masca de oxigen la gura, cât Mengele s.a dezbrăcat de halat și de mănuși . Erau mulțumiți.

Gerda se trezi ușurel respirând apăsat. Extenuată, nedumerită....cu o mica durere în zona operației.

- Doctore , s.a trezit !

Acesta s.a grăbit sa ajungă la ea verificându.i starea.

- Dulceață , poți vorbi?

- M....da....

- Perfect ....Te doare ceva ?

- Unde mă aflu?

- În sala de intervenții chirurgicale...Ai fost operată.

Încerca să spună vreo ceva însă nu putea . S.ar mira , ar comenta....nu.

- O sa se odihnească aici ...continua el către asistente......revin mai târziu...

- Am înțeles.

În fond , treaba a decurs bine doar ca într.o fracțiune de secundă se schimbă în întregime. Imprevizibil.

Următoarea vizită a lui Mengele a fost neplăcută. Au depistat că fata are paralizie temporala a picioarelor.

- Aduceți un scaun cu rotile...

- Da , domnule.

Au așezat.o pe scaun , aproape adormită, doctorul preluând manevrarea acestuia. În spatele spitalului se afla o umilă grădină cu trandafiri , chiar singura din lagăr , așa că Josef a dus.o în grădină pentru aer proaspăt. Un peisaj minunat pe lângă iadul în haine vărgate.

- Wow....Se mira Gerda.

- E frumos , nu.i așa?

- Bineînțeles....Nici nu mai contează că mă dor toate și ca surprinzător nu.mi pot mișca picioarele.

El simțea o calmă resemnare deoarece datorita lui îndura atât.

- Ascultă.mă ..a zis medicul serios lăsându.se pe vine.....mâine te voi lua în cabinet iar acolo vei sta pana o sa te refaci complet. Mai simplu să te am mereu în supraveghere. Doar că.....uneori voi mai lipsi.. deci , te rog ....ai grijă cât poți și singură de tine.

- Altfel?

Mengele se încruntă puternic numărând în gând pana la 3.

- Cireașă , e viața ta !

- Cântăreațo , drăguțo , frumoaso, dulceață , fräulein , scumpete...acum cireașă? De unde iti vin numele astea?

- Șoarece de laborator , mai bine?

- Mult mai bine , îngerul morții.

- Cum m.ai numit?!

- Glumesc , prostuțule....

- Știu....A surâs acesta.

- Apropo , te.am auzit perfect în timpul operației. Chiar mi.ai făcut transfuzie de sânge cu sângele tău?

- Aproape intrai în comă. Deci, da.

- Pe bune? Am sânge de nazist în mine ! Oare m.am transformat în nazistă?

- Imposibil ...rânji Mengele privind.o si mangâindu.i fața palidă......Dar te las sa crezi ca ai fi...

- De ce sa fie imposibil? Arogantă sunt , frumoasa , incăpățânată, puțin îngâmfată......am toate calitățile voastre. Spuse Gerda ironică.

- Frumoaso.

- Frumosule , ia.ma in brate .

El zambi condescent si o luă pe fată in brate , insă o silueta blonda , mai exact o femeie tânără , aparu ca o fantoma in spatele Gerdei privindu.l pe medic cu lacrimi în ochi...

- Josef , promite.mi ca o vei proteja.....dacă nu ai putut sa mă protejezi pe mine....

- Irene.....

Speriat , a rupt brutal îmbrățișarea revenindu.i sutele de amintiri in cap...

- Cine.i Irene ? A intrebat ea curioasa.

Cand s.a uitat iarăși la femeie.....dispăruse....