Capitol IX

399 16 0
                                    

,, Lumea e doar o orchestra ce ne acompaniază,,

Uneori inocenta noastră e leacul împotriva rănilor sufletești. Dar , întotdeauna rănile sufletești sunt prezente. Chiar dacă nu ne dam seama....inocenta nu le vindeca , doar ameliorează durerea.

Gerda s.a trezit în același aer de spital , însă singura. A plecat ,parcă absenta, la baie uitandu.se în oglinda. Fața îi era palida , iar ochii tulburi.
,, Trebuie sa zâmbesc ! Zâmbetul mă înfrumusețează! ,,
Când s.a așezat înapoi în pat , doctorul intră , destul de concentrat , cu o tava în care se aflau : un bol , o cutie de pastile și o lingura.

- Cântăreațo, dacă vrei sa te vindeci trebuie sa mănânci! A spus el punându.se lângă ea

- Iar e supă din aia oribila cu pământ și iarba?

- Nu...A răspuns râzând , dându.i o lingura de supa. E din cantina ofițerilor.

A luat gura ,dar a scuipat.o ingretosata...

- E foarte amara !

- Asta fiindcă am pus un praf de magneziu...

Privirea pe care i.a dat.o l.a făcut sa continue pe un ton iritat

- Mănâncă altfel nu pleci de aici !

- Dacă stau mereu aici , unde îi vindeci pe ceilalți pacienți?

Auzind întrebarea, Mengele a privit.o mirat și a continuat sa.i vorbească ca unui copil..

- Nu îi ,,vindec,, aici.....Stii măcar cine sunt și ce fac?

- Crede.ma , habar nu am unde sunt...De unde sa știu cine esti? ...Ești........un doctor...Men..Jo....Deja ți.am uitat numele ! Fir.ar...

- O sa afli mai târziu....

- La acele ,,teste medicale,,? - A spus Gerda mâncând scârbita

- Da

- Cat mai este pana le fac? Mor de curiozitate!

Josef a izbucnit intr.un ras mai mult șocat decât amuzat

- Ai răbdare...

În jurul orei 12 , în care fata a stat pironita pe pat iar doctorul ba era la birou , ba era plecat, simțea cum capul nu o mai durea și nici nu mai avea starea de amețeala așa ca s.a ridicat hotărâtă. Mengele și.a îndreptat ochii , de la birou, către ea confuz.

- Medicamentele au avut efect ! Nu mai amețesc ! A țipat fericita.

El i.a făcut cu mana ca sa meargă, drept dovada. Fata începu sa calce puternic fără sa se clatine, aproape normal ! S.a dus direct la Gerda examinând.o..

- Ei bine ,cântăreațo, totul arată bine. Poți ple..

Însă cuvintele i.au rămas în gat căci Gerda sarea entuziasmata aplaudând , mai sa nu.l ia în brațe. A ieșit fugind de bucurie întorcănd capul în pragul blocului..

- Am scăpat de tine , cabinetule! Nu mă mai întorc !

Râdea , canta , lovea pământul cu călcâiele...
Zbieratul îi era auzit în întreg lagăr , chiar și Josef l.a auzit făcându.l sa iasă afară împreună cu gestapo.ul și , chiar , SS.isti.
Gardienii gestapo au vrut sa se duca la Gerda dar Mengele i.a oprit zâmbind.

- Sa nu.i stricam concertul!

- Dar domnule Mengele....

- Am zis NU!

Gerda a intrat în baraca și i.a strâns în brațe pe pitici....

- Ce dor mi.a fost de voi!

- Și noua de tine...am crezut ca ai pățit ceva...

Lagarul iubirii : AuschwitzUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum