Capitol XLIX

342 11 3
                                    

,, Povestea noastră va continua ,,

A doua zi , dimineața , fiecare și-a văzut de drum . Mengele a plecat la gară , cu bagajul in mâna stângă , iar Gerda a plecat la vila lui , cu bagajul in mâna dreaptă. Nu știa de ce , dar plângea. Plângea de frică....își dorea ca Josef să vină înapoi sănătos și repede. A realizat că nu poate trăi fără el. E ca apa , ca aerul , ca stelele pe un cer senin . Iar cerul este inima ei. Mergea prin ceata , pe la ora 7 dimineața , văzând câțiva soldați și prizonieri parcă rătăciți prin lagăr.
Amândoi , Gerda și Mengele , țineau valiza scepticii , mâna tremurându-le de la frig , cu fața obosită și cu lacrimi in ochi. Sperau să se revadă cu bine...cât de curând. Pur și simplu ii despărtea câteva străzi .

Ajunsa la vila acestuia , înghețată , fata a deschis usa si a observat că totul arăta impecabil . El a aranjat întreaga casă înainte să se deplaseze spre gară. Chiar și focul ardea puternic în șemineu dezghețindu-i trupul . Și-a pus lucrurile și s-a așezat pe canapeaua din sufragerie luând curioasă un dosar asemănător cu un album răsfoindu-l. Era albumul de care zicea Mengele la hotelul din Cehoslovacia , Mengele care acum a pășit pe treapta trenului și s-a așezat și el pe scaunul de lângă geam cu destinația Gunzburg , Germania . Fiecare poza cu cei doi avea jos câte o scurtă descriere . Atât de caligrafic și atât de semnificativ. La ultima pagină a albumului se afla o poză cu ei când împodobeau bradul ieri si o scrisoare scrisă cu cerneală proaspăta , ca și cum Mengele a scris-o în dimineața aceasta.

,, Draga mea Gerda....

Mă aștept să citești scrisoarea de la intrarea in casa deoarece e primul lucru care te face sa te apropii de el. De aceea l-am și pus în așa fel încât să iasă în evidență . M-am grăbit să o scriu dar totuși am scris-o din dragoste , ai toată inima mea in câteva rânduri. Te rog sa nu plângi deșii știu că asta vei face .....și eu am plans scriind-o ....e imposibil să nu plângi însă vreau sa fii puternică și să rămâi optimistă . De când te-ai lovit de mine pe peron am văzut ceva diferit la tine , ceva ce le lipsește multora din femeile catolice : modestia , sinceritatea și naivitatea. M-ai privit cu atâta naturalețe de parcă nici nu te-ai afla intr-un lagăr , o privire pe care nu o voi uita niciodată . Pare ciudat ca un nazist sa fie sufletist fata de o evreică , dar m-am îndrăgostit nebunește . Mă gândeam la tine non-stop , în cabinet , acasă , pe peron , în mașină .....pentru mine erai ca o ghicitoare . Voiam sa aflu ce te face sa fii atât de inocenta .....faptul că îmi vorbeai la pertu ( cu tu ) și că te comportai cu mine atât de amabil ....nici acum n-am reușit să rezolv ghicitoarea. Din cauza că mă îndrăgostisem de tine am ocolit sa fac teste medicale pe tine iar transferul la o baracă experimentală a fost doar fiindcă existau mai multe condiții . Ai reușit să mă schimbi total , dintr-o persoana autoritară și ușor severa intr-una veselă și sociabila . Îți mulțumesc pentru asta. La primul nostru sărut intr-un loc cam nepotrivit pentru vremea de la 5 dimineața am inceput aventura impresionată in Auschwitz împreună. Am trecut prin atâtea ....am râs , am plâns , am luptat și ne-am lăsat conduși de soartă. Nu am modificat nimic . M-ai ajutat enorm de mult în orice activitate , fără să îți dai seama . Prezența ta mă făcea să zâmbesc și să mă gândesc la lucrurile frumoase. Și eu te-am ajutat să îți înfrunți temerile , te-am ajutat să poți cânta din nou pe o scenă , te-am ajutat sa fii mai sigura pe tine si te-am ajutat să nu duci greul lagărului. Din păcate , plecarea mea la Gunzburg a fost alegerea sortii așa că ne vom lăsa conduși de soartă in continuare și tot ce trebuie sa facem este să sperăm că vom fi bine amândoi și că ne vom revedea . Fii puternică , scumpa mea cântăreață , înfruntă destinul și să nu mă uiți niciodată , indiferent de ce se va intâmpla. Probabil sovieticii vor sta la intrarea în Germania și mă vor captura ca prizonier de război , probabil voi avea un accident , probabil voi avea o veste proasta sau probabil se va întâmpla ceva cu tine.....să ne rugăm să nu . Vom fi optimiști și ne vom gândi doar la ce e bun ! Te iubesc și o să te iubesc întotdeauna , Gerda. Iubirea noastră va triumfa mereu .....

Lagarul iubirii : AuschwitzUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum