Lagarul iubirii : Auschwitz

Capitol XXII

,, Nu renunța la lucruri mici căci ele pot face diferența ,,

Gerda s.a dus la pitice cu o expresie a fetei îngrijorătoare...

- Sunteți in regula? Au apucat sa va facă ceva?

- Da , așa credem. Nu încă . Cum ai putut ? Ispiti Avia.

- Să ce?

- Sa.l faci sa amâne testele medicale ?

- Eh...Nu contează , mă bucur enorm ca sunteți bine...Doctore, pot sa plece?

Josef a săltat privirea de la ceas și îi răspunse plictisit...

- Ăăă...da

Piticele au încuviințat schițând un zâmbet plin de mulțumire , ieșind din încăpere . Gerda însă a fost oprita de Mengele când a dorit sa iasă și ea..

- Tu nu !

- Ce? Nu e corect! Nu ziceai ca trebuie sa te duci pe peron ca să...nu știu...ceva cu un tren?..

- Din cauza ta am pierdut aproape jumătate din selecție deci , ce rost mai are? Așteaptă.mă în laborator....A doua ușă pe dreapta la etajul 1...

- Ăsta nu e tot laborator?

- Este dar nu al meu! Du.te !

- Pff...ce mai fac acum?

A plecat neașteptând vreun răspuns din partea lui.

,, Deci a doua ușa pe dreapta...asta e?,,

Ușa semăna cu cea a cabinetului , alba , cu aceeași plăcută care trebuia sa exprime amabilitate : Dr. Josef Mengele. Înăuntru nu mai exista pat ci targă , micuțul birou conținea sute de doare , pixuri aruncate peste toată masa...clar nu era biroul oficial al doctorului. O mulțime de dulapuri , aparate , chiuveta , cuier cu halate....aici Gerda deveni confuză....unul dintre halate avea pete de sânge....sânge aparent proaspăt...S.a așezat docila așteptând.

După aproximativ 5 minute accentul bărbătesc german își făcu prezența...Mengele...

- Ești alergica la vreun medicament anume?

- Nu , sau așa cred...

- Crezi? Mm...O sa.ti administrez medicamentul, dacă ești alergica e problema ta.

- Problema ma, problema ta , doctore. Ce medicament ?

- Acid fenic. O sa te ajute ca să nu răcești..

- Puteai sa.mi dai un simplu paracetamol..

- Nu e suficient de puternic. Sa te afli într.un lac rece bocnă la 5 dimineața necesită medicamente grozave...

- Tu m.ai împins...

- Bine am făcut , zâmbi Mengele

- Rana de pe frunte când se va vindeca?

Josef a privit o secunda substanțele din dulap , concentrat pe fruntea Gerdei , luând una.

- În maxim 2 săptămâni...

- Îh...

A consultat.o rapid și i.a introdus acidul în venă , ea ținând ochii strâns inchişi..

- Deschide ochii..

- Ai terminat?

- Da ,copilaș de 2 ani...

- Fiuuu...

- Hrănește.te corespunzător și vei fi sănătoasă....Poți părăsi laboratorul..

- În sfârșit...

Aproape de baraca , Gerda a simțit cum o durere infernala îi lovi capul și cum corpul i se înmoaie.. mergea greu și pielea o ustura...A ignorat ceilalți deținuți și s.a aruncat în patul ei încercând sa adoarmă. Nu reușea. Starea de rău se agrava. Imaginea se transforma in ceata iar fața frumos imbujorata , in una palida .

Frida a observat ca infatisarea si comportamentul fetei nu pare normal asa ca s.a ingrijorat..

- Gerda ... Ai pete rosii pe tot trupul..Ce.ai patit?

- Pete?! Ma simt oribil..

- Perla! A strigat Frida

- Da ..Dumnezeule , esti bine ?

- Nu este bine , a vorbit pitica in locul ei . Trebuie sa.l chemam pe doctorul Mengele !

- Ai dreptate , haide ...

Josef statea pe scaun completand niste formulare in laborator . Negasind un document s.a decis sa faca curat pe birou . La un moment dat , a depistat fiola goala a substantei pe care i.a injectat.o Gerdei. Citi repede ,,ambalajul ,, vrând sa o dea la gunoi dar , in schimb , șocat , porneste alergatul caci in loc de acid fenic scria TIFOS...

Frida si Perla i.au ieșit în cale pe drumul blockurilor. La fel de agitate...

- Doctore , Gerda .....

- Știu! E în baraca?

- Da..

,, Am încurcat fiolele! Am îmbolnăvit.o cu o boala mortală - tifos ! Of , cântăreațo, te așteaptă o recuperare foarte grea ,,