Lagarul iubirii : Auschwitz

Capitol XLVIII

,, Aștept să vii să-ti spun ceea ce simt ,,

Comandantul s-a urcat pe scena , la microfon , anunțând câștigătorul.

- În primul rând , felicitări tuturor concurenților . Niste interpretări foarte bune care m-au impresionat enorm . De aici rezultă că noi , naziștii , suntem talentați la orice și că punem suflet în tot ce facem . Doar că , o singură interpretare mi-a dăruit o mie de trăiri . A fost o interpretare impecabilă , plina de sensibilitate și m-ai ales de iubire. Ceva rar de care aveam nevoie in momentele acestea grele din război . Deci , marele câștigător este .....Gerda Mengele.

- Am câștigat ! Dumnezeule ! E adevărat ? Chiar am câștigat ? L-a privit Gerda șocată pe Mengele .

- Haide , du-te ! I-a spus el entuziasmat.

Gerda s-a ridicat de pe scaun si alerga prin sală până la comandant .
I-a pus medalia la gât și a invitat-o sa vorbească puțin la microfon .

- Pff...mi-e foarte greu sa îmi exprim sentimentele acum și aici . E ceva incredibil . Nu îmi vine să cred . Vă mulțumesc tuturor pentru tot . Dar ...a stat puțin pe gânduri .....meritele nu trebuie sa le primesc eu ..și nici premiul . Din acest caz , voi da medalia unei persoane extraordinare care m-a ajutat să-mi recapăt încrederea în sine întotdeauna. Mi-a fost alaturi , a suferit pentru mine acoperindu-si suferința cu un zâmbet deșii am știut și am simțit că face asta. Nu numai la concurs ci și în cele mai grave situatii. M-a ajutat să iubesc , să-mi păstrez tot timpul zâmbetul pe buze și să fiu puternică : Josef Mengele . Dragule , vino pe scena , a arătat spre doctor cu lacrimi in ochi .

Sala a incremenit la emoționantul discurs și a izbucnit în aplauze , când Mengele a mers printre scaune.

- Felicitari , doctorul meu drag , și-a scos medalia și a așezat-o la gâtul lui mândră. O meriti din toată inima !

Josef a îmbrățișat-o impresionat nedorind parcă sa-i dea drumul.

- Wow ...plângea comandatul . O poveste superbă de iubire . Și o lecție de viață. Sper că v-a îndemnat , oameni buni , să vă iubiți familia și țara . Suntem o țară norocoasă că avem în ea așa locuitori cu suflet mare. Acestea fiind zise , concursul nostru s-a încheiat .

Ofițerii au început să părăsească sala , odată cu ei și cei doi învingători.

- Știi că mai sunt 5 zile până la Crăciun? A întrebat Mengele luând-o de după umăr.

- Cât?! Deci azi e 20 decembrie??

- Îhî ... și e nevoie de împodobesc bradul .

- De asta sunt eu aici , rânji fata lovind zapada cu ghetele.

- Foarte adevărat , draga mea .

- Nu ai vrea sa avem unul natural ? E mai în spiritul Crăciunului .

- Însă tu vei mătura , râdea doctorul.

- S-a făcut .

- Brad natural sa fie ....

Au intrat în cabinet , Mengele scoțând o cutie mare , dintr-un dulap , și punându-se la birou .

- Ai o mulțime de decorațiuni in cutia aia . Poți impodobi cabinetul cât semnez eu câteva documente .

Gerda a luat un pumn de ghirlande și le-a așezat prin fiecare colt al cabinetului . Pe la geam , la ușă , la dulapuri ..timp de vreo 5 minute.
Deodată , Gerda a aruncat o ghirlanda peste documente , Josef tresărind .

- Josef ...e plictisitor fără tine . Nu sunt învățată să stai pironit tăcând . Glasul tău mă încălzește .

- I-auzi , s-a ridicat de pe scaun și i-a pus ghirlanda in jurul taliei izbind-o de trupul său . Cu ce ați dori sa va ajut , doamnă Mengele ?