Lagarul iubirii : Auschwitz

Capitol XIX

,,Dacă nu ai totul, nu ai nimic,, - Daria Cretu

In jurul orei 6 , cand lumina devenea puternica , existau doua trupuri , așezate pe iarba care priveau frumusețile naturii. O evreica naiva alături de un doctor nazist. Gerda Rosenberg și Josef Mengele. Fata ținea strâns laleaua ....cu mâna dreaptă căci cealaltă era ocupata sa tina cravata pe leziune.

- Cine ar fi crezut ca voi vedea răsăritul soarelui într.o pădure? Ispiti ea...

- Eu as fi crezut. Inspira bine căci la întoarcere te vei întâlni iarăși cu acroleina din fumul crematoriului.

- Nu am înțeles...ce e cu fumul ăla?

- Evitam subiectul ăsta...bucura.te de peisaje.

- Mmm...A mârâit ridicându.se...

Si.a descălțat pantofii pășind grațioasă pe iarba  , asemeni unei balerine , printre flori ,copaci .

- Vreau sa ne mai plimbam dacă tot suntem aici.

- Bine dar...sa nu mergem prin noroi ca abia mi.am curățat cizmele.

- Chiar prin noroi te duc...hai ! A vorbit ea nerăbdătoare...

În copilărie,  Gerda iubea sa culeagă lalele sălbatice cu familia în pădure...Chiar bănuia ,, Oare doctorul îmi citește gândurile,,.
Purta numai rochițe cloş , fundite prinse de par , pantofiori colorați. Din păcate , nu a știu niciodată ce înseamnă ca aibă o sora sau un frate ...a fost singura la părinți... cea mai răsfătata de fel. Nesofisticata, prietenoasa,  inocenta, învățată și cu sărăcie și cu bogăție. Revenea acasă cu brațul plin de flori punându.le într.un ghiveci din camera sa.

Acum, însă, părinții nu se aflau în preajma , cuvântul ,, acasă,, nu îi m.ai oferea motiv de bucurie dar dragostea față de natura nu dispăruse. Plus ca prezenta lui Mengele nu o incomoda. Un om înalt , elegant , hotărât , extrem de frumos , calm , zâmbitor și uneori antipatic. Cam asta credea despre el. Nici acesta nu detesta prezenta ei....îl relaxa...ii încălzea sufletul.

Cei doi se plimbau senini, ascultând cântecul duios al pasarelelor .  Totul un basm. Un basm nesfârșit. Un basm din care nu ai  vrea sa ieși. Fata s.a apucat sa strângă rarele , tipicele lalele de sub picioare formând astfel un buchet umil.

- Nici ca am scăpat de florile astea , glumi Josef

- Nu vei scăpa. Sunt superbe. Le ador.

- Simple buruieni...

- Părerea ta...Uite lacul! A arătat cu degetul Gerda..

A fugit , așezându.se pe malul apei. Mengele urmând.o...

- Pana la urma ,tot la lac am ajuns...Zâmbi diabolic medicul

- Sa nu îndrăznești sa mă împingi iară...

Iar fraza  s.a încheiat cu căderea Gerdei în lac. Malul nu era prea abrupt și nici apa adâncă, asa că norocul fusese de partea fetei. Rece gheață. Capul nu i s.a udat , doar de la abdomen în jos.

- Mare păcat , planul a esuat. Apa nu are adâncime prea mare...

- Nu ești sănătos! După ce ca e frig mă mai arunci și tu în apa asta gheață!

- Pentru revigorare...Știu ca poți înota deci nu te poți răzbuna. Bucura.te de baie ...A grăit Josef spălându.si ghetele în apa.

- La naiba, da! Off...Ai scăpat de data asta...Sa mă bucur? Vreau sa ies ca e super rece!

Aproape de mal în loc sa iasă , i.a tras brațul căzând și el în apa...

- Cum vi se pare temperatura , domnule doctor? Este potrivita pentru o baie ? Îi spuse sarcastic..

Mengele s.a uitat la ea cu niște ochi pătrunzători, fermecători , aproape zâmbind. A apucat.o de umeri și , cu aceeași carismă, a scufundat.o în întregime .

- Dacă apa e mica, măcar sa acționez manual.

- E apă sărată, desteptule !! Am rană!

- Lasă.ma sa o vad...îndepărtează cravata...

Gerda a dat mana iar , împreună cu cealaltă , le.a introdus în lac. Când Mengele se concentra pe analiza rănii, fata luase un pumn mare de apa și i.o aruncă pe cap.

- Nu e sărată . E mai dulce ca ciocolata ....Sunt atât de fericita ca am reușit sa mă răzbun...Impresionantă îngrijorare,  medicule.

Au continuat sa se stropească râzând. Devenea amuzant.

- Răcim , sa ne întoarcem pe uscat . A zis Josef pe un ton puțin autoritar.

În schimb , Gerda l.a strâns tare în brațe tremurând de frig. Încerca sa se încălzească de corpul lui. Dinții aproape crăntăneau , trupul dârdâia. Si el a strans.o  manganindu.i parul ud. Peste câteva minute o voce feminina își făcu apariția printre tremurături..

- Chiar dacă în unele cazuri ești enervant , mă simt bine în brațele tale...

Auzind asta, doctorul a desprins.o privind.o cu blândețe . Îi șterse obrajii plini cu apa ca niște lacrimi. S.a apropiat de ea jucându.se cu degetele mari pe fața acesteia și a sărutat.o.

Cine ar fi crezut ca va înflori o iubire atât de mare ? Cine ar crezut ca vor ajunge sa se îndrăgostească din banale acțiuni? Viața e atât de imprevizibila și totuși, atât de minunata. Iubirea e călăul sufletului. Oare va începe o poveste de iubire adevărată? Sau acel sărut va fi uitat?
Vedem în curând.....