Lagarul iubirii : Auschwitz

Capitol I

,,Frumusetea ei iti capteaza atentia, dar personalitatea ei iti capteaza inima."

Viața e un dar de la Dumnezeu pe care ar trebui sa.l folosim cu toată recunoștinta. Nu contează ca e grea , urâtă , ușoară, frumoasa...important este ca e a noastră , strict a noastră! Și cum nu o putem da , nici nu o putem lua.

Sau cel puțin așa crede Gerda Rosenberg , o evreica de 25 de ani , care știe cum sa.si irosească darul. Inocenta ca un copil și înțeleapta ca un bătrân. Zâmbetul îi atârnă pe fata întotdeauna, indiferent de vreme , la fel și naivitatea , în suflet.

Foarte vorbăreata , cu mulți prieteni , amuzanta , deosebit de frumoasa , amabila ...onesta. Iubește muzica , veselia , sinceritatea și m.ai ales distracția. Indiferenta cu răul sau pericolul.

Locuiește împreună cu părinții ei într.un ghetou de la marginea orașului Stuttgart, Germania. Regimul nazist le.a luat toate drepturile evreilor , aceștia ajungând ca niște sclavi , umiliți și săraci. Înainte , ea a luat bacalaureatul cu note remarcabile fiind admisă ulterior la Universitatea de arte. Chiar și în condițiile alea se simțea fericită , căci avea familia lângă ea. Mama ei , Adele Rosenberg, întotdeauna a fost mandra de ea, susținând.o tot timpul , însă tatăl, Rudolf Rosenberg, o bătea la cap în fiecare zi sa.si găsească un barbat puternic , frumos cu care sa.si întemeieze o familie.

- Tată, ți.am m.ai spus. Nu sunt pregătită pentru asta! A țipat ea usor crispată aflata la masa.

- Rudolf, nu o mai cicăli atâta - interveni Adele - Fata va decide singura când se va mărita.

- Da, la 60 de ani....răspunse el cu dezaprobare.

- Tată, vei vedea ca nu va fi atunci. Cat de curând...

- Așa să fie , fata mea. Ar fi păcat să nu ai un soț la cât de frumoasă ești . Oricine s-ar uita la tine .

Afară se auzea cum geamurile sunt sparte , alaturi de zgomote ingrijorătoare , iar la ușa lor apăru un sunet gros ca și cum cineva ar bătea nervos .

- Öffnen! ( Deschideți!)

Rudolf se ridica privind la soție intrigat și deschide ușa!

O mulțime de naziști au intrat cu bocancii umezi începând sa răscolească prin dulapuri .
- Împachetați.va niște lucruri și veniți cu noi ! A spus un ofițer ținând pistolul strâns.

- Unde mergem? Întrebă confuza Adele.

Acesta o lovește enervat de întrebare.

- Cum îți permiți sa.mi adresezi întrebări?! Mișcă-te !

Gerda a pus în câteva valize niste lucruri esențiale supraviețuirii. Intr-adevăr tremura puțin . Și se vedea asta de cum ținea obiectele in mână.

Si.au îmbrăcat după paltoanele , unde aveau cusută steaua galbena, urmându.i pe naziștii nerăbdători. Ea continua sa zâmbească chiar dacă părinții se simțeau docili în acele haine umilitoare.

Au mers într.o mașină, împreună cu alte câteva persoane ,pana au ajuns într.un loc de unde plecau multe trenuri. Nu se puteau considera trenuri pentru pasageri căci păreau mai mult pentru animale !

Imediat Gerda a fost despărțită de părinții ei , aceștia fiind urcați într.un tren , iar fata în altul. A alergat după ei dar un soldat a oprit-o și a împins-o in tren.
Cand ușile s.au închis , un întuneric dens a acoperit încăperea unde se aflau minim 100 de persoane , printre care si Gerda.

- Nu știi unde ne duc ? A întrebat.o pe o femeie de 20-22 de ani..

- Se zvonea ca vom merge la munca ....dar nu am încredere în oameni. Apropo , mă numesc Anastasia...care este numele tău?

- Gerda....Gerda Rosenberg. .

- Ce nume frumos..

- Mulțumesc, și al tău la fel - a zâmbit politicoasa

Au mers fără oprire ore întregi, curioși. Cu toate ca avea niște condiții insuportabile , despărțită de părinții săi, Gerda nu înceta sa spere și sa surâdă. Privea printre crăpăturile vagonului la peisaje sumbre ale Germaniei ...se înnoptase.

A doua zi , a fost trezita de aceleași pufaituri ale trenului. Anastasia s.a trezit înaintea ei stand cu ochii pironiti spre ceilalți evrei.

- Buna dimineața! I.a urat Gerda căscând..

- Nu prea.i buna....încă suntem înghesuiți aici , mâncare puțină, apa nici nu mai zic , aer irespirabil...Vreau să ies de aici !

- Va fi bine ! Îi șoptește ea...Vom ieși de aici și ne vom reveni.

Încă o noapte ...

Ora 9.30....O dimineață frumoasa , însă nu și pentru unii din acel vagon care doreau cu orice chip sa iasă de acolo.

Gerda a observat ca încetinesc așa că și.a țintit privirea prin crăpături văzând ca intra pe o poarta imensa urmată de un peron nesfârșit. Era Auschwitz.

,, Auschwitz-ul incepe ori de câte ori un om privește spre un abator și gândește : sunt doar animale ,,