Lagarul iubirii : Auschwitz

Capitol XXXV

,, Cine uită nu merită ,,

Gerda continua să se uite la chipul doctorului examinându.l până s.a răstit uimită .

- Doctorul Mengele ! Tu ești ! Plângea fata , de data aceasta , în hohote ..parea un plânset de fericire.

- Ti-ai adus aminte de mine?!

- Bineînțeles! Dumnezeule.....cum am putut sa uit cine ești ? Arsurile tale...

El , atunci , discinse privirea către cicatricile de pe mână vorbindu.i pe un ton redus, aproape șoptit.

- Ei bine , arsurile mele te.au salvat pe tine , scumpete.

- Știu ! - plângea ea incontinuu - Doctore , te rog ...vreau să.mi povestesti cum m.ai salvat din incendiu . Nici nu.mi găsesc cuvintele... șocul e prea mare.

- Îți voi povesti , hai să mergem , a zis Josef începând să meargă alaturi de scaunul cu rotile .

- Deci? Sunt curioasa ... povestește.

- Un soldat m.a anunțat pe drum că block.ul 10 a luat foc ....n.am reacționat brusc , mă uitam la acesta nedumerit . Dar , mi.am adus aminte că tu te aflai înăuntru așa că am inceput să fug agitat spre clădire. Toți oamenii m.au îndemnat să nu intru că aș putea muri ...nici nu i.am ascultat . Am intrat la parter și te strigam , în același timp mă feream de foc si de obiectele care cădeau înflăcărarate.

- Fix atunci am leșinat eu și m.am prăbușit.

- Focul era teribil de mare ...ajunsem să cred că ai murit căci părea imposibil să supraviețuiești. De asta îmi era cel mai frică ....Am urcat scările care , la fel , ardeau incredibil , și te-am găsit inconștientă . Recunosc , aproape lăcrimam . Nu aveam timp de nimic ... începuseră micile explozii ...o cameră a explorat chiar când te-am ridicat . Din această cauză am cicatricea pe obraz. Iar , la final , am inceput sa te resuscitez afara , în timp ce block.ul a explodat la o secundă după ce am ieșit .

- Cat curaj ....si asta pentru mine .....Doctore , esti un erou !

- Nu a fost vorba despre eroism...ci despre iubire . Te iubesc prea mult ca sa te las singura .

Gerda facu ochii mari ...,,te iubesc ,, . Doua cuvinte atat de scurte si atat de semnificative . Acel ,, te iubesc ,, rostit de el a insemnat o intreaga carte de dragoste . Fata , inca cu mintea obscura , se inroșise temeinic insa a grăit suav si calm .

- Si eu te iubesc , Josef .

- Josef ?!

- Asa te cheama , nu ? Adica așa imi amintesc...

- Mm...da....in fine , numește.mă cum dorești.

Se plimbau confuzi printre ,,auschwietienele,, blockuri. Din când în când , Mengele făcea glume , chicotind amândoi .

- Vrei să te duc în cabinet? Ispiti el aplecându.se .

- De ce ? Am consultație?

- Într-un fel.....

Odată ajunși la ,,noul,, cabinet , unul destul de mărișor , cu geamuri strălucitoare și cu tot felul de obiecte medicinale , Josef a pornit muzica trăgând.o pe fată de pe scaun. Surprinzător , si.a putut păstra echilibrul , desii se sprijinea mai mult de trupul lui .

- Ai avansat ! Te-ai ridicat din prima. Să încercăm ceva nou ....să vedem dacă reușești să dansezi !

- Mi.e frică....picioarele......

- Nu exista niciun motiv de teamă ...ai încredere în mine , sunt antropolog , știu ce trebuie sa faci . Ai încredere și în tine ! E cel mai important ! ...Urmează.mă ....