Se scurseseră aproape 15 ani de când familia Wredley se pricopsi cu acel „băiețel". Crocus Way era aproape neschimbată, sau chiar neschimbată de atunci. Brândușele erau din nou pe cale să înflorească. În camera cea mai îngustă a mansardei, dormea Anthony, îi plăcea în lumea viselor. De îndată ce razele soarelui începeau să danseze pe chipul lui, acesta deschise ochii de un verde incredibil de strălucitor atât de rapid, încât ar fi putut speria pe oricine. Se ridică leneș din pat, îndreptându-se înspre ușa care părea să aștepte de multe timp să fie deschisă. Anthony apăsă pe clanță, însă ușa nici nu se clinti.
- Grozav, iar voi sta închis în cameră! spuse Anthony destul de tare, sperând să se facă auzit.
Se așeză la birou, după ce își luă niște haine din cele mai bune, adică niște haine petecite. Uneori chiar se întreba dacă faptul că locuiește în casa 27 de pe Corcus Way era o binecuvântare sau un blestem. Se întreba dacă faptul că fusese adoptat de familia Wredley era o binecuvântare sau cel mai groaznic coșmar al său devenit realitate. Se așeză la birou, luându-și dintr-o cutie învechită din lemn de salcâm unica amintire pe care o mai avea de la părinții săi biologici: lănțișorul pe care era gravat AW. Îl strânse în pumn, gândindu-se ce viață ar fi dus dacă părinții lui ar mai fi fost în viață. Nu știa nimic despre ei: cum îi chema, nu văzuse nici măcar o poză cu mama lui în toată casa. Se gândea întruna dacă viața ar fi fost altfel cu ei. Probabil că viața lor avea să fie una frumoasă, o șansă de care Anthony putea să fie mândru.
Toate gândurile îi fuseseră întrerupte de sunetul ușii ce se deschise brusc.
- Vino jos în clipa asta! tună vocea bunicului său.
Anthony nu stătu pe gânduri, plecă îndată înspre parter. Șchiopăta. Căzuse pe scări, fiind împins de verișorul lui care era acum plecat în tabără. Acum întrebarea oricărui om ar fi: Anthony e pămăpău? Nu, el doar nu fusese atent la mișcarea celui din spatele său. Oricât de imatur putea să pară câteodată, de fapt, el nu făcea decât să sufere in tăcere și să rabde. Știa că odată și odată va răsări soarele și peste el.
- Hai odată! răsună iar vocea bunicului său.
Anthony ajunse într-un final la parterul casei, unde găsise un pachet mare, învelit în folie de aluminiu pe care erau lipite diferite lucruri care ilustrau Crăciunul.
- Ce e cu pachetul ăsta?
- Nu știu, domnule! spuse băiatul speriat. Crăciunul e abia peste cinci luni.
- Spune-mi!
- Nu știu, domnule! repetă Anthony mai speriat decât prima dată.
- Ia-l, să nu-l mai văd!
Anthony încercă din răsputeri să cuprindă pachetuș uriaș cu ambele brațe, dar totul fu zadarnic. Era mult prea mare.
- Ia-l!
- Domnule...
- Am spus să-l iei, nu mă interesează cum!
Anthony se repezi înspre sfoara agățată de cuierul casei și o legă de cutia gigantică. Legă pachetul și încercă din răsputeri să se adune. Trebuia să tragă un pachet extrem de greu, destinat în totalitate lui! Însă, când făcu primul efort, se lovi cu capul de perete. Pachetul era gol! Își dădu silința să tragă cât de tare putea, inerția acționă asupra lui, astfel a dat cu capul de cel mai apropiat perete. Se alesese cu un cucui.
- Voi pleca, domnule!
Anthony fugi înspre camera lui, parcă zburând cu pachetul uriaș fluturând în spatele lui.
CITEȘTI
Taramul De Peste Veacuri - Măștile De Argint Vol 1
Ma cà rồng- Descriere care nu e bătută în cuie- El: Băiatul care crede că totul e normal până când află că de fapt e moștenitorul regelui Arvaletei, moștenitorul regelui Dermoniei, adolescent prins între 2 destine. Ea: Fata ironică, care încearcă să își desco...
