Taramul De Peste Veacuri - Măștile De Argint Vol 1

Capitolul VII ~ Picătura e pusă în pericol

- Nu mai vreau sa fac asta niciodată...

Anthony repeta cuvintele astea în mod repetat. Andrew se apropie de el și îi puse mâna pe umăr.

- Nu ești nevoit să te hrănești decât cât atunci când îți oferi veninul pentru a salva alte vieți. Un singur dezavantaj ai față de un vampir obișnuit, corpul tău nu suportă sângele de animal. Iar de măduva oaselor te poți lipsi atâta timp cât nu ai de dus lupte grele. Practic, faptul că îți înfingi colții incredibil de puternici în os, îți dă puterea de care ai nevoie pentru a duce o luptă în capăt. Vestea bună e că la capitolul oase te poți folosi și de cele care nu sunt din oameni. De exemplu, animale moarte, știu eu...

- Domnule, spuse Anthony calmându-se, cum de sunteți un vampir special? Cancelarul mi-a spus că doar tatăl meu ar fi capabil să mă transforme.

Misteriosul din fața lui își înclină privirea puțin înainte, apoi își scoase gluga, rămânând doar cu masca. Își trase cu atenție gulerul negru, dezgolindu-și gâtul.

- Uită-te aici!

Anthony se apropie și văzu două găuri.

- Dar.. vampiri... nu se regenerează?

Andrew începu să zâmbească.

- La modul obișnuit da, dar eu sunt ceva mai interesant. Am fost transformat de tatăl tău.

Andrew era și el șocat de ce raspuns îi venise în minte, însă nu lăsă să iasă la iveală această mirare.

- Serios? spuse Anthony puțin șocat.

- Da.

- Dar... e ciudat oricum.

- Cred că te vei descurca oricum.

Cei doi plecară din tabără. Ajunseră rapid înapoi în oraș, dar lui Anthony i se păru dubios faptul că trecea printre atâtea ființe cu miros uman.

- Cum puteți rezista? zise Anthony ținându-se de nas.

- Vom face plimbarea asta în fiecare zi.

- Poftim?!

Însă, chiar în acel moment, Anthony se bătu de cineva cu un miros ciudat, nu al unui om, dar nici al unui vampir. Își ridică privirea și văzu din nou persoana pe care nu își mai dori să o vadă vreodată.

- Măi, măi, văd că ne întâlnim din nou. Trebuie neapărat să vii cu mine, neobrăzatule.

Anthony își dădu o palmă în fața fetei.

- Serios, domnișoara Foc!

Andrew privea cu atenție cearta dintre cei doi. Începu să râdă, dar când redeveni serios, o făcu extraordinar de repede.

- Îmi pare rău, dar el nu poate fi arestat.

Anthony se încruntă.

- Cine a spus ceva de arestat? ziseră cei doi adolescenți zâmbind.

De îndată ce au văzut că au aceeași reacție, cei doi au început să se privească ciudat.

- Vine cu mine, neapărat. Neobrăzatul a încercat să mă insulte...

Andrew atinse mâna fetei, care începu să scoată aburi. Anthony rămăsese atât de șocat când văzu asta, încât deschise gura. Fata începu să urle și încerce să își tragă mâna, dar Andrew începu să zâmbească.

- Acum înțelegi de ce nu pot să îl las? Esti prea periculoasă. Scoți aburi la nervi.

Fata era șocată. Era adevărat, la nervi scotea aburi în timp ce vorbea, însă niciodată nu îi scoase prin mână. Andrew lăsa mâna fetei.